Era în Marea Sâmbătă a anului 1999 când doamna Magdalena Theodorakopoulou din Mesina se îndrepta cu automobilul din Atena spre Kalamata, fiul ei fiind la volan. La un moment dat, i-a atras atenţia că iconiţa Sfântului Efrem nu era la locul ei, băiatul punând-o într-un loc ascuns.

„De ce nu pui iconiţa pe bord, să o vedem? Ştii prea bine că ne-a ajutat de mai multe ori. Orice îi cerem, ne dăruieşte”, i-a spus mama. Fiul ei nu a reacţionat. La un moment dat, a început să plouă mărunt. La o curbă, băiatul a pierdut controlul volanului. Ajunseseră pe direcţia inversă de mers, îndreptându-se vertiginos către prăpastie.

Din toată puterea, femeia a strigat numele Sfântului Efrem, pentru ca acesta să le vină în ajutor. În timp ce roţile din faţă atinseseră marginea prăpastiei, automobilul, fără nicio explicaţie logică, s-a întors spre drum, de parcă o mână nevăzută îl pusese din nou în circulaţie, normal. S-a oprit cu partea din spate într-un copac, singurul care era în zonă. „Văzusem moartea cu ochii, mărturiseşte Magdalena, dar sfântul a făcut iarăşi o minune! Ne-a salvat în ultimul moment. Cât trăiesc am să spun minunile lui. E de prisos să vă scriu starea fiului meu. Bineînţeles că primul lucru a fost reaşezarea iconiţei în locul ce i se cuvenea”.

(Noi minuni ale Sfântului Efrem. Minuni cu copii născuţi şi nenăscuţi, Editura Egumenița, 2009, p. 152)