Domnul şi doamna H. Papadimitriu îşi transportă fetiţa aflată în stare de comă la spitalul de copii Sfânta Sofia din Atena. Copilul suferă de o anemie avansată şi trebuie să i se facă perfuzii la perioade regulate de timp, dar criza pe care a făcut-o acum nu este din cauza bolii.

Fetiţa este transportată la radiologie şi i se face o encefalogramă. În timp ce copilul este examinat, la raze, doctorul de serviciu o cheamă pe doamna Papadimitriu în cabină şi îi arată o imagine groaznică, de neuitat: cheaguri de sânge inundaseră creierul fetiţei lor; avea congestie cerebrală şi, matematic, copilul lor mergea spre moarte, îi şopteşte medicul mamei şi îi arată în grabă punctele de pe creier care fuseseră afectate.

Născută într-un sat apropiat de biserica unde se află sfintele moaşte ale Sfântului Ioan Rusul, singura speranţă a mamei disperate se îndreaptă către Sfântul. În aceste clipe groaznice nu mai are putere să zică decât „Sfinte Ioane, te implor, salveaz-o pe Vasula” (aşa o cheamă pe fetiţă).

Şi, o, minunile Tale, Doamne! – doctor şi mamă privesc înmărmuriţi pe ecran cum ceva asemeni unei mâini nevăzute îndepărtează cheagurile de sânge de pe creier!

Ca şi când s-ar fi trezit dintr-un leşin adânc, se aude glasul stins al fetiţei:

- Mămico, unde eşti?

- Aici, a mai apucat să zică mama şi a izbucnit în plâns. Cât de mare eşti, Dumnezeul meu, întru Sfinţii Tăi!

Astăzi Vasula este tânără mămică la rândul ei, mândrindu-se cu un frumos băieţel.

4 iulie 1976

(Protoprezbiter Ioan Vernezos, Preot Gheorghe Nicolae, Noile minuni ale Sfântului Ioan Rusul, Editura Andreas Print, București, 2011, p. 31)