Cele ce urmează s-au întâmplat în timpul celui de al doilea război mondial, prin anul 1940 sau 1941. O ambarcațiune grecească plutea pe Marea Mediterană. Dintr-o dată, a început o furtună cumplită. Văzând că vasul se va scufunda inevitabil (deja era inundat de apă), căpitanul a ordonat să fie lăsate pe apă bărcile de salvare și toți să părăsească nava.

Pasagerii, bineînțeles, erau cu toții cuprinși de groază. Căpitanul a mai aruncat o privire prin corabie și a găsit un episcop bătrân, care, în panica generală, stătea absolut liniștit. Căpitanul s-a mirat foarte tare, deoarece știa că nici un episcop nu era pe corabia lui. Atunci l-a întrebat pe bătrân:

– Ce treabă ai aici?

Bătrânul a răspuns:

– Nu te teme. Nimeni nu va pieri. Spune tuturor să se întoarcă pe corabie.

Căpitanul a spus:

– De unde știi că nu va avea loc catastrofa? Doar noi ne scufundăm.

Atunci episcopul a grăit:

– Copilul meu, eu sunt din Eghina și mulți din cei ce sunt pe corabia ta mă cunosc. Iar acum să faci ce îți spun: mergi în cabina ta, unde arde candela la icoana Sfântului Nicolae, ia-o și apoi arunc-o în mare. Căpitanul, fără să realizeze ce se întâmplă, a luat candela și a aruncat-o în mare. Și, o, minune! Furtuna a încetat în același clipă.

Atunci căpitanul, cu glas tare, a întrebat pasagerii care dintre ei este din Eghina. S-a dovedit că erau mulți din acel loc. Apoi el a întrebat ce Sfânt făcător de minuni s-a proslăvit la ei în Eghina. Toți într-un glas au răspuns:

– Sfântul Nectarie!

Apoi, făcându-și semnul Sfintei Cruci, au coborât cu toții la cabina unde se arătase bătrânul episcop. Dar, bineînțeles, Sfântul Nectarie nu mai era acolo.

(Minuni ale Sfântului Nicolae, Editura Sophia, 2007)