Fiul meu cel mic, Kostas, elev de liceu, a fost victima unui accident. Împreună cu alţi doi colegi, a avut nişte arsuri pricinuite de explozia unui cazan cu untură fiartă. Toată suprafaţa pielii îi era arsă, din cap până în pi­cioare. L-am dus de îndată la spital. Doctorii au spus că va muri, iar dacă totuşi va scăpa, fie va rămâne paralizat, fie avea să-şi piardă memoria.

De îndată ce am auzit de acest lucru, am spus câ­teva cuvinte din adâncul sufletului: „Sfinte Rafael, fie-ţi milă de mine şi salvează-mi copilul, ca să poată trăi fără nici un fel de urmări ale accidentului. Iar dacă nu e cu putinţă, fie ca Bunul Dumnezeu să-l ia la El diseară, aşa încât nici el, şi nici noi să nu suferim”.

Seara, pe când eram pe jumătate adormită, am visat că mă aflam într-un cartier al oraşului Mytilene, cunoscut sub numele de „Scara de Sus”, iar Sfântul Rafael venea spre mine, purtând o rasă albă şi spunându-mi: „Magdalena, Kostas se va face bine. Se va întoarce curând acasă, fără să poarte pe trup vreun semn al accidentului”. În aceeaşi noapte, fiul meu l-a văzut şi el pe Sfântul Rafael. Sfântul i-a înlăturat o pieliţă neagră, din vârful capului până la unghiile picioarelor, spunându-i: „Te-ai însănătoşit pe deplin!”.

Din clipa aceea, starea lui de sănătate s-a îmbună­tăţit repede. Peste 15 zile s-a întors acasă fără să aibă vreun semn pe corp. Medicul mi-a spus că aceasta era o minune foarte mare. Vindecarea a avut loc în 1969. Recunoştinta mea faţă de făcătorul de minuni Sfântul Rafael este nespus de mare.

Magdalena Patsellis
18 Masin, En-Elwood 3184
Australia

(Constantin Cavarnos, Sfinţii Rafael, Nicolae şi Irina din Lesvos. Viaţa, minunile şi învăţăturile, Editura Doxologia, pp. 98-99)