Condica hirotoniilor în diacon şi preot din Arhiepiscopia Iaşilor (1875-1985)

Prezentare de carte

Condica hirotoniilor în diacon şi preot din Arhiepiscopia Iaşilor (1875-1985)

    • Condica hirotoniilor în diacon şi preot din Arhiepiscopia Iaşilor (1875-1985)
      Condica hirotoniilor în diacon şi preot din Arhiepiscopia Iaşilor (1875-1985)

      Condica hirotoniilor în diacon şi preot din Arhiepiscopia Iaşilor (1875-1985)

La Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei s-a editat cartea „Luaţi Duh Sfânt...“ - Condica hirotoniilor în diacon şi preot din Arhiepiscopia Iaşilor (1875-1985), cel de-al doilea volum din Colecţia Documenta Ecclesiae, lucrare realizată de lect. dr. pr. Daniel Danielescu.

Tipărirea Registrului cu evidenţa hirotoniilor în diacon şi preot pe seama parohiilor din Arhiepiscopia Iaşilor (1875-1985) era necesară atât pentru a facilita tuturor categoriilor de cititori consultarea textului aflat în fondul arhivistic al Centrului mitropolitan din Iaşi, cât, mai cu seamă, datorită actualităţii şi utilităţii unui asemenea demers editorial, decurgând din constatarea sporirii interesului pentru studierea structurilor ecleziastice din trecut românesc, pentru cercetările prosopologice, genealogice, statistice sau monografice, precum şi din dorinţa, deseori exprimată, pentru o mai bună înţelegere a specificului vieţii noastre bisericeşti.

În fiecare parohie - spune scriitorul francez A. de Lamartine - este un om care este al tuturor; este chemat ca martor, ca sfătuitor ori ca reprezentant în toate actele cele mai solemne ale vieţii, care ia pe om de la sânul mamei sale şi nu-l lasă decât la mormânt, care binecuvântează ori sfinţeşte leagănul, nunta, patul morţii şi sicriul; un om pe care copilaşii se obişnuiesc a-l iubi, a-l venera şi a se teme, fireşte, de el; pe care chiar necunoscuţii îl numesc părinte; la picioarele căruia creştinii merg şi depun mărturisirile lor cele mai intime; un om care prin starea lui este mângâietorul tuturor nenorocirilor sufletelor şi ale trupurilor; mijlocitor obligat între bogăţie şi sărăcie, care vede pe cel sărac şi pe cel bogat bătând la uşa sa, rând pe rând; cel bogat pentru a-i lăsa milostenia în ascuns, cel sărac pentru a o primi făra a se ruşina, care, nefiind de nici o treaptă socială, ţine deopotrivă la toate clasele: la clasele de jos prin modestia şi simplitatea vieţii; la clasele înalte prin educaţia, ştiinţa şi înălţimea sentimentelor, ce inspiră şi recomandă o religie a iubirii de oameni; un om, în fine, care ştie toate, care are dreptul de a spune toate şi al cărui cuvânt cade de sus asupra inteligenţelor şi asupra inimilor cu autoritatea unei misiuni dumnezeieşti. Acest om este preotul.

Despre aceste oglinzi nepătate ale lui Dumnezeu şi ale celor dumnezeieşti, despre aceşti pioşi trăitori ai virtuţilor creştine care încearcă să-i atragă pe credincioşi pe calea virtuţii prin covârşirea virtuţilor lor se consemnează în această lucrare.

O cronică a vieţii duhovniceşti trăite vreme de mai bine de o sută de ani

Documentul este întocmit pe parcursul a mai bine de o sută de ani de către ostenitorii Cancelariei mitropolitane din Iaşi. În cadrul formularelor, cu vremea din ce în ce mai simplificate, sunt înregistrate riguros şi meticulos datele esenţiale cu privire la identitatea, pregătirea şi recomandarea candidaţilor la hirotonie ori, după caz, mănăstirea sau schitul, data săvârşirii acesteia şi de către cine, precum şi alte observaţii considerate de interes. În memoria-tezaur a filelor îngălbenite de vreme sunt reţinute numele clericilor, fiecare cu strălucirea lui şi în cadrul generaţiilor lui, dar cu toţii împreună-slujitori ai aceluiaşi har, care dă smerenie şi putere de jertfă, libertate şi unitate, care însufleţeşte, înnobilează şi păstrează trează conştiinţa menirii, demnităţii şi frumuseţii trecerii prin istorie a persoanelor şi popoarelor. Dincolo de ordinea severă impusă de regulile de alcătuire a unui astfel de document şi de răceala cifrelor, cititorul atent descoperă ritmul, dinamica şi pulsul vieţii duhovniceşti trăite şi mereu înnoite vreme de mai bine de o sută de ani. Doar simpla consultare a statisticii arată că, în perioadele considerate mai dificile, efortul de a hărăzi slujitori sfintelor altare a fost mult mai intens, ceea ce pune în lumină atât vocaţia, vrednicia şi credinţa multă a poporului, cât şi înţelepciunea, râvna şi răspunderea mare a arhipăstorilor rânduiţi de Dumnezeu.

În cele aproximativ 200 de pagini în formatul academic, din punctul de vedere al abordării, demersul de faţă îşi propune să păstreze cât mai fidel textul condicii.

În Cuvântul înainte scris de autor, acesta afirmă că:

„Dificultăţile de lectură, cauzate stării suportului sau instrumentului de scris, grabei, ezitărilor, omisiunilor, greşelilor de redactare sau intervenţiilor ulterioare, iar nu în ultimul rând diverselor ducturi ce pot conduce uneori la opţiuni diferite de citire ale celor care de-a lungul vremii au completat rubricile, ori prezenţei prescurtărilor de tot felul justificate de spaţiul restrâns avut la dispoziţie, dar care pe lângă spiritul practic, dovedesc o ingeniozitate şi o putere de imaginaţie debordante, au fost depăşite, acolo unde s-a impus, pentru ca textul să fie mai inteligibil şi accesibil.“

Autorul, preotul Daniel Danielescu,  în prezent lector doctor în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Al. I. Cuza“, Iaşi, disciplina Istorie Bisericească Universală, este autor al lucrării: Războaiele dintre ruşi şi turci din secolul al XVIII-lea şi implicaţiile lor asupra Bisericii Ortodoxe Române din Moldova, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, 2009, şi, de asemenea, coautor al lucrărilor Păstori ai Bisericii şi promotori ai culturii - Mitropoliţii Moldovei de la începuturi până azi şi Izvoare privitoare la istoria monahismului românesc, sec. XVI-XXI, în colaborare cu Emilian-Iustinian Roman, primul volum din Colecţia Documenta Ecclesiae al Editurii Doxologia.

Vă invităm să lecturaţi această carte în speranţa că veţi găsi informaţii utile despre slujitorii altarelor din perioada 1875-1985, cei care s-au jertfit sau încă se mai jertfesc pentru binele nostru, care se străduiesc, cu timp sau fără timp, să se ridice la înălţimea chemării primite, răspunzând, fără preget, nevoilor noastre sufleteşti. Nu uitaţi că suferinţele noastre devin suferinţele preoţilor, neputinţele noastre devin neputinţele lor, iar lipsurile şi slăbiciunile noastre sunt luate de ei pentru a le uşura cu râvna, înţelepciunea şi nevoinţa lor ajutate de puterea harului dumnezeiesc.