La Editura Doxologia a apărut volumul omogial De veghe la peceţi. Părintele Constantin Cojocaru la ceas aniversar. Lucrarea este îngrijită de Episcopul Macarie Drăgoi al Europei de Nord, Arhimandritul Timotei Aioanei şi părintele Marcel Cojocaru.

Există, cred, la fiecare dintre slujitorii Sfântului Altar, pe lângă pomelnice scrise pe hârtie, un pomelnic al inimii cu nume care n-au cum să îţi scape vreodată. Dintre numeroasele persoane care îl cunosc şi îl poartă în suflet pe părintele C. Cojocaru treizeci şi două s-au gândit să îi aştearnă pe hârtie aminitiri la ceas aniversar, ca simbol al iubirii şi preţuirii ce i-o poartă. Căci au  învăţat de la părintele profesor un fel aparte de slujire a Preoţiei Mântuitorului Hristos. O atenţie pentru oameni, amintirea aniversărilor şi evenimentelor, grija pentru misiunea pastorală, ordinea din biserică, mai ales din Sfântul Altar şi Proscomidiar, dorinţa de a-i aduna pe cât mai mulţi în jurul Bisericii, iubirea pentru cântare, măiestria cuvintelor rostite de la amvon şi catedră, dorinţa cercetării arhivelor, dorul după trăiri mai înalte decât cele omeneşti. Sufletul dascălului este a o lumânare, afirma un fost elev în articolul său. Lumânarea ardea, se topeşte, se jertfeşte, însă prin jertfa ei răspândeşţe în juru-i lumină..

A împletit slujirea preoţească cu dragostea de carte era mereu preocupat de trecutul Istoriei Bisericii noastre, a pus, între altele, accent deosebit pe viaţa bisericească a ţinuturilor sale de baştină, cele moldovene.

Petrecând copilăria şi tinereţea la umbra zidurilor Mănăstirii Slatina, copilul şi apoi ucenicul între ale teologiei actual părinte profesor Constantin Cojocaru a învăţat din experienţa marilor părinţi isihaşti: Paisie Olaru, Cleopa Ilie, Petroniu Tănase, Emilian Olaru, Gherasim Câmpeanu şi alţii dimpreună cu ei, păstrând în amintire mireasma rugăciunilor şi a cuvintelor duhovniceşti, care au revigorar viaţa spirituală a ţinutului şi a Bisericii româneşti dintr-o jumătate învolburată de veac.

Fiecare nume, inscripţie, informaţie, putea constitui pentru părintele Constantin Cojocaru un punct de plecare, o pistă de unde îşi putea lua zborul o idee inedită, un nou studiu, care va aduce lumină într-o perioadă mai puţin cunoscută a istoriei noastre bisericeşti.  

La baza acestor cuvinte de suflet aşternute în cinstea părintelui profesor Constantin Cojocaru se află prietenia. Fiind din fire ordonat şi echilibrat, a cultivat virtutea credinţei şi a nădejdii, şi în acelaşi timp, a dragostei de Dumnezeu şi de oameni.

Profesorul, ”un pogon de minte şi o piramidă de inimă mi-a deschis în biografie uşa unei revelaţii rare. În el am descoperit pe cel mai fascinant dascăl din breasla bărbilor savante. Zăbavă scumpă între coperţi, aur medieval şi colb de pisanii, foşnet de strai voievodal şi omofor învechit în mierea harului, cartea paşilor prin istoria eclesială”, aşa îl descrie un coleg.

Vârsta de 70 de ani este aceea a înţelepţilor. Până atunci omul agoniseşte mereu. Dincolo de pragul acestor ani dăruieşte din toate altora: experienţă, cuvinte frumoase, sfaturi sincere, daruri şi pământeşti amintiri.

Părintele Constantin Cojocaru şi-a încheiat misiunea pastorală şi pe cea didactică. Îşi continuă însă, cu mult drag, slujirea şi cercetarea istorică. Într-o odaie, la parterul casei din Lunca şi-a făcut un iconostas, unde se roagă ca în biserică. La etaj, într-o luminoasă încăpere, între cărţi ce căptuşesc pereţii oficiază, pe mai departe, la celălalt altar al ştiinţei. Sunt preocupări în afara cărora pentru un om ca părintele nu poate fi conceput traiul.. Existenţa lui îşi urmează netulburat şi înălţător curgerea între cele două albii croite vitejeşte şi perseverent de-a lungul celor 70 de ani.

Cartea De veghe la peceţi. Părintele Constantin Cojocaru la ceas aniversar poate fi cumpărată de la magazinul online Doxologia, de la librăriile Doxologia, precum şi de la celelalte librării din Iaşi şi din ţară.