„Cele mai mari bucurii rămân lucruri de taină”

Reportaj

„Cele mai mari bucurii rămân lucruri de taină”

    • „Cele mai mari bucurii rămân lucruri de taină”
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

    • „Cele mai mari bucurii rămân lucruri de taină”
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

    • „Cele mai mari bucurii rămân lucruri de taină”
      Foto: Ștefan Cojocariu

      Foto: Ștefan Cojocariu

Pe maica Maria o regăsim la ascultările de cancelarie și la cele obște, dar și în atelierul de croitorie al Mănăstirii Frumoasa, a cărui responsabilă este. Pe la 16 ani și-a dat seama că acesta va fi drumul ei, că va fi monahie. A primit chemarea ca pe-o mângâiere, lăsând ca Dumnezeu să-i aleagă locul unde urma să se îndrepte.

Cu statura sa înaltă, subțire, cu privirea senină, mereu adâncită în taina inimii ei, iubind mai mult tăcerea decât multele cuvinte, maica Maria este o prezență discretă, iar prin tot ceea ce face, dă dovadă de fermitate. „Într-o obște mică, sarcinile sunt multe. Dar, dacă încerci să fii liniștită, să-ți păstrezi pacea lăuntrică, nu te vei simți așa obosită”, îmi spune ea în timp ce mâncăm.

Maica Maria s-a născut lângă Roman și a fost tunsă în monahism la Mănăstirea Războieni din județul Neamț. La Frumoasa este coordonatoarea atelierului de croitorie al mănăstirii, dar o regăsim şi la ascultările de cancelarie și la cele obște. 

„Cele mai mari bucurii rămân lucruri de taină ”, mărturisește ea atunci când încerc s-o „iscodesc”.