Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae

Reportaj

Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae

    • Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae
      Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae

      Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae

    • Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae
      Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae

      Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae

    • Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae
      Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae

      Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae

    • Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae
      Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae

      Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae

    • Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae
      Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae

      Spectacol de teatru, dar de Sfântul Nicolae

80 de copii din satul Poieni - Schitu Duca au primit de la Moş Nicolae un dar mai puţin convenţional, dar care le-a umplut sufletele de bucurie: o excursie până la Iaşi, pentru a viziona spectacolul  „Crăciunul jucăriilor - Ochelarii lui Moş Crăciun“, pus în scenă de actorii Teatrului pentru copii şi tineret Luceafărul.

Într-o perioadă în care ne-am obişnuit să primim şi să dăruim, potrivit tradiţiei Sfântului Nicolae, copiii din parohia Poieni - Schitu Duca s-au bucurat de un alt gen de Moş Nicolae. Darul nu l-au primit în ghetuţe, ci le-a mers direct la suflet: un spectacol de Crăciun la Teatrul de copii Luceafărul din Iaşi.

În spatele acestei bucurii stă părintele Cristinel Severin, cel care de doi ani încoace trece peste greutăţi de nesurmontat pentru a-i aduce la teatru, în Iaşi, pe copiii din parohia sa. Ajutat de oameni cu suflet mare, părintele Severin a reuşit, într-o perioadă financiară dificilă, să le deschidă copiilor apetitul pentru teatru, pentru poveste, pentru tot ce înseamnă lumea fascinantă a scenei. Până să vină părintele în sat, mulţi dintre ei nici nu auziseră de teatru, darămite să participe la vreun spectacol. Acum mulţi dintre ei au devenit spectatori avizaţi.

Darul de Moş Nicolae a fost dedicat celor mai mici dintre copii, de la grădiniţă până la clasa a IV-a, pentru că piesa pusă în scenă la Luceafărul se adresa acestui profil de vârstă. „Este un dar de la Sfântul Nicolae pentru copiii care participă la activităţile bisericii şi nu numai. Un ajutor de nădejde a fost un fiu al satului, domnul Dumitru Olaru, care le-a promis copiilor un dar de Moş Nicolae şi-atunci ne-am gândit că cel mai frumos ar fi să-i invităm la teatru“, spune părintele Severin.

Înşiruiţi câte doi, prichindeii s-au adunat în curtea largă a bisericii din Poieni încă de dimineaţă, ca nu cumva autocarul să plece la Iaşi fără ei. „Unde mergeţi, copii?“, „La teatru!“, răspund în cor, cu o bucurie ce nu poate fi ascunsă. Mulţi dintre aceşti copii provin din familii sărace, ce nu şi-ar putea permite acest lux nici măcar o dată în viaţă. Pentru ei, călătoria la Iaşi, într-un autocar al teatrului şi vizionarea spectacolului pare să fie cea mai straşnică aventură la care au luat parte. „Iniţiativa părintelui este lăudabilă. Este primul care s-a gândit să facă ceva şi pentru copiii din sat. E tot timpul aproape de ei şi se gândeşte cum să le facă o bucurie: şi la Sfântul Nicolae, şi de Crăciun. Are un suflet foarte bun“, spune Elena Costin, o mămică care îl însoţeşte la teatru pe băieţelul de trei ani pe care îl are în plasament.

Andreea (foto) are 8 ani şi jumătate şi este în clasa a II-a. A mai fost la teatru, tot cu părintele, şi anul trecut, dar acum este în culmea bucuriei, pentru că se va juca o piesă cu moş Crăciun. „Îmi place la teatru. E frumos şi vezi atâtea jucării!“, spune Andreea.

Cei de la Luceafărul s-au obişnuit deja să-i vadă la spectacole şi îi consideră pe copiii de la Poieni prieteni vechi. Micuţii sunt familiarizaţi cu tot ce înseamnă lumea teatrului, iar cei de grădiniţă, care n-au mai fost la spectacole până acum, învaţă de la cei care au deja experienţă.

Odată ajunşi în sala de spectacole, starea de aşteptare şi nerăbdarea li se citeşte deschis pe chip. Abia aşteaptă să înceapă jocul actorilor, pe scenă. Emoţia şi bucuria se întâlnesc într-un amestec ce spune mai mult decât o mie de cuvinte. Reacţia copiilor la începerea spectacolului m-a făcut să înţeleg, de fapt, câtă mulţumire încape în inima părintelui Severin când îi vede atât de fericiţi.

Bani din ce în ce mai puţini pentru mersul la teatru

Despre încăpăţânarea părintelui Cristinel Severin de a duce copiii din satul Poieni la teatru, în Iaşi, mai abitir decât o fac şcolile din oraş, aţi aflat din paginile ziarului nostru la începutul lunii septembrie. Vă povesteam atunci că de doi ani, de când a ajuns paroh în această localitate, părintele şi-a propus să vadă biserica plină de copii. Şi a reuşit. A fost mereu alături de ei, sprijinindu-i, motivându-i, încurajându-i să cânte şi să creeze, făcând tot ce era omeneşte posibil pentru a face rost de sponsorizări pentru deplasări la teatru, în Iaşi.

Deşi încă din vacanţa de vară au aşteptat cu sufletul la gură deschiderea stagiunii la teatrele ieşene, în această toamnă, până la piesa adusă în dar de Sfântul Nicolae, n-au mai avut bani pentru alte deplasări. Criza financiară se resimte tot mai acut, părinţii nu-şi permit luxul unui bilet la teatru, chiar dacă doar o dată pe săptămână, iar susţinerea financiară de la oameni cu dare de mână vine din ce în ce mai rar. Aşa că în această toamnă n-au mai reuşit să meargă decât o singură dată la film şi la un concert la Filarmonică.

Dar, părintele Severin nu se dă bătut. „Am început deja demersurile pentru înfiinţarea unei asociaţii prin care să accesăm fonduri, astfel încât să prindem în proiectele pe care le vom face şi activităţi de acest gen. Altfel, nu ne mai putem descurca“, explică parohul de la Poieni.

Totuşi, la serbarea Naşterii Domnului, care va avea loc la biserica din Poieni, copiii cu rezultatele cele mai bune la învăţătură şi la cercurile de pictură sau muzică de la biserică vor fi răsplătiţi cu premii în bani, obţinuţi printr-o sponsorizare, tocmai pentru a-i încuraja pe mai departe.

Iar pentru copiii din familiile foarte sărace, care nu pot beneficia de nici un ajutor în conformitate cu legea, din cauza faptului că nu au certificat de naştere, părintele Severin a iniţiat demersuri pentru a-i ajuta. „Avem 12 copii şi o mămică de 18 ani care la rândul ei are doi copii, toţi fără certificat de naştere. Ei nu primesc medicaţie, alocaţie; nu au CNP, practic nu există. Am solicitat sprijin juridic din partea Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, pentru că aceste certificate se obţin în instanţă şi sper să-i putem ajuta“, spune pr. Cristinel Severin.

 

* Imaginile ce ilustrează acest reportaj sunt ultimele fotografii realizate de colegul nostru Constantin „Nony“ Popa, vineri, 9 decembrie 2011. Dumnezeu să-l odihnească în pace!