Viaţa Sfântului Cosma Etolianul – 1. Obârşia şi viaţa sfântului

Vieţile Sfinţilor

Viaţa Sfântului Cosma Etolianul – 1. Obârşia şi viaţa sfântului

    • Viaţa Sfântului Cosma Etolianul – 1. Obârşia şi viaţa sfântului
      Viaţa Sfântului Cosma Etolianul – 1. Obârşia şi viaţa sfântului

      Viaţa Sfântului Cosma Etolianul – 1. Obârşia şi viaţa sfântului

    • Viaţa Sfântului Cosma Etolianul – 1. Obârşia şi viaţa sfântului
      Icoană din Biserica Mare a Sfintei Mănăstiri a Sfântului Cosma Etolianul din Mega Dendron de lângă Thermosul Etoliei

      Icoană din Biserica Mare a Sfintei Mănăstiri a Sfântului Cosma Etolianul din Mega Dendron de lângă Thermosul Etoliei

Glasul său lăuntric şi cuvintele Sfântului Apostol Pavel l-au scos pe Părintele Cosma în afara Sfântului Munte. Cu binecuvântarea părinţilor athoniţi şi cu încuviinţarea Patriarhului ecumenic a călătorit de la un capăt la celălalt al Greciei aflate sub ocupaţia turcească propovăduind Ortodoxia.

Sfântul Sfinţit Mucenic Cosma s-a născut în anul 1714 în satul Mega Dendron (Copacul Mare) din Etolia, de unde a şi fost numit Etolianul. Satul Mega Dendron, mai exact casa unde s-a născut şi a crescut Părintele Cosma, ale cărei ruine se păstrează până astăzi, se află la o distanţă de trei kilometri de orăşelul Thermos de lângă lacul Trihonida din judeţul Etoloakarnania.

Numele său lumesc a fost Constas, adică Constantin. A avut încă un frate mai mare, ieromonahul Hrisant, care a fost director de gimnaziu în insula Naxos. Tatăl său se numea Dimitrie şi a fost ţesător de meserie. De la numele şi meseria tatălui se obişnuia pe atunci să fie numită toată familia, astfel că Părintele Cosma era numit Constas Dimitriu (a lui Dimitrie) Ţesătorul.

Familia lui Dimitrie, adică părinţii săi, care erau creştini ortodocşi cucernici, se trăgeau din satul Grammenohoria din Epir. Din pricina asupritorilor turci, părinţii săi s-au mutat la început în Skulikaria din Arta, iar în 1700 în Apokouros. Pe atunci turcii îşi aveau sediul administrativ la Mega Dendron şi „de frica iudeilor”s-au aşezat în satul învecinat, Taxiarhis, unde s-a născut Hrisant. Puţin mai târziu, când au devenit cunoscuţi datorită meseriei lor, s-au mutat în Mega Dendron, în care locuiau atunci aproximativ patru sute de familii.

Aici, în Mega Dendron, s-a născut şi a crescut al doilea fiu al familiei, care, mai târziu avea să devină izbăvitorul celor robiţi. Acest fapt este cunoscut şi acceptat de toţi locuitorii Etoliei, deşi există afirmaţii potrivit cărora Sfântul s-ar fi născut în satul vecin, Taxiarhis, însă aceste afirmaţii sunt neîntemeiate şi neconforme cu istoria.

De aici, din Mega Dendron, unde a trăit şi a crescut, cu încuviinţarea părinţilor săi a vizitat în anii adolescenţei sale mănăstirile din acel ţinut, de unde a luat putere pentru a urma calea pe care plănuia să pornească. Şi nu a întârziat să facă aceasta.

Cam pe la vârsta de douăzeci de ani a lăsat războiul de ţesut şi a mers la Sigdiţa Parnasidei, unde exista o şcoală, iar apoi la Şcoala Sfintei Mănăstiri a Sfintei Paraschiva-Guvas din localitatea Vranghiana. Această mănăstire a fost construită de Sfântul Evghenie Etolianul. Aici, la această Şcoală a învăţat Sfântul (vreme de opt ani după mărturia preotului paroh de acum al Bisericii din Vranghiana), având ca dascăli pe ierodiaconii Gherasim şi Anania. După ce a învăţat să scrie şi să citească, a fost învăţător la Şcoala din Lombotina (astăzi Hora de Sus), apoi la Taxiarhis şi după aceea la Mega Dendron.

La vârsta de douăzeci şi nouă de ani şi-a părăsit patria şi a mers în Sfântul Munte. Aici îşi continuă studiile împreună cu câţiva compatrioţi de-ai săi la marea şi faimoasa şcoală a Sfintei Mănăstiri Vatoped, cunoscuta Athoniadă.

Aici s-a pregătit foarte bine din punct de vedere teologic, filozofic şi filologic, având ca dascăli mari personalităţi. De la Panaghiotis Palama a învăţat filologia, de la eruditul profesor Evghenie Vulgaris din Zachint, care studiase în Italia, a învăţat fizica, filozofia şi ştiinţele exacte, iar de la Nicolae Zarzulion din Meţovos, care i-a urmat lui Vulgaris, a învăţat filozofia şi logica. L-a avut dascăl şi pe Neofit Kavsocalivitul.

Mai târziu, deoarece Athoniada s-a pustiit datorită plecării dascălilor ei, Constas a mers la Mănăstirea Filotheu ca să pună în lucrare acolo, în viaţa monahală, teologia pe care o învăţase. Aici a fost tuns monah primind numele de Cosma. A fost hirotonit diacon şi preot la vârsta de patruzeci şi cinci de ani şi un an mai târziu a ieşit din Sfântul Munte ca să-i înveţe pe fraţii săi.

Părintele Cosma nu i-a uitat niciodată pe nefericiţii cei de un neam cu el. Voia să meargă să-i ajute, să le dea putere, să-i păzească de tot răul şi să-i aducă la calea lui Hristos. Însă, mai întâi trebuia să se pregătească el însuşi prin post şi rugăciune pentru această mare lucrare. Prin viaţa sa ascetică a ajuns la mari măsuri duhovniceşti, însă, înainte de a ieşi în lume, înainte de a deveni un nou Apostol al lui Hristos, vrând să vadă dacă ceea ce cugeta el era după voia lui Dumnezeu, a deschis Noul Testament şi o, minune!, ochii săi s-au pironit asupra cuvintelor Apostolului Pavel: „Nimeni să nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui” (I Corinteni 10, 24). Adică nu te gândi numai la folosul tău duhovnicesc, ci şi la folosul celorlalţi creştini.

Glasul său lăuntric şi cuvintele Sfântului Apostol Pavel l-au scos pe Părintele Cosma în afara Sfântului Munte. Cu binecuvântarea părinţilor athoniţi şi cu încuviinţarea Patriarhului ecumenic a călătorit de la un capăt la celălalt al Greciei aflate sub ocupaţia turcească propovăduind Ortodoxia.

Prin predicile sale a trezit neamul aflat sub jugul otoman şi prin strădaniile sale, mai presus de fire, i-a adus pe greci la calea cea bună. A oprit continua islamizare şi i-a întors pe grecii islamizaţi la Ortodoxie. I-a botezat pe cei care nu erau botezaţi şi i-a convins pe cei bogaţi să facă colimvitre. Au fost făcute patru mii de colimvitre de aramă care au fost date la parohiile ce nu aveau. I-a îndemnat, de asemenea, pe cei bogaţi să cumpere cărţi duhovniceşti, metanii, cruciuliţe, piepteni şi broboade pentru femei. Cărţile le împărţea celor dornici de învăţătură, iar metaniile şi cruciuliţele le dădea oamenilor simpli. Pieptenii îi dădea celor ce încetau să se radă, iar broboadele, mai mult de patruzeci de mii, le-a împărţit femeilor de toate vârstele, pentru a-şi acoperi capul. A ridicat sfinte biserici, ca să aibă creştinii unde să meargă la slujbe. A construit şcoli, unde copiii să poată învăţa limba greacă. Prin strădaniile sale s-au construit 210 gimnazii şi au început să funcţioneze alte 1100 de şcoli primare, unde se învăţa cititul şi scrisul. A îndemnat familiile bogate şi mai ales pe cele fără de copii să primească în casele lor şi să-i hrănească pe copiii orfani care umblau goi şi înfometaţi pe drumuri. I-a îndemnat pe creştini să mute târgurile din ziua de Duminică, aşa cum obişnuiau evreii, în ziua de sâmbătă. Motivul era, desigur, limpede: în primul rând, pentru că Duminica este ziua pomenirii Învierii Domnului şi este zi nelucrătoare pentru creştini, iar în al doilea rând, Sfânta Biserică era singurul loc unde se putea auzi şi vorbi limba greacă veche. Dacă târgurile ar fi continuat Duminica, creştinii nu ar mai fi mers la biserică, aceasta având drept urmare, pe de o parte faptul cu nu ar fi participat la Sfânta Liturghie, iar pe de alta, că ar fi pierdut contactul cu limba greacă. Din această pricină, evreii îl urau de moarte pe Părintele Cosma.

Însă lucrarea Sfântului Cosma nu s-a limitat doar la acestea. El îi sfătuia pe creştini să lucreze, să cultive pământul şi să planteze pomi. Mii de pomi au fost plantaţi, iar alţii altoiţi. În multe sate, locuitorii arată până astăzi pomii de pe marginea drumului ce au fost altoiţi de mâinile Părintelui Cosma, din care trecătorul poate lua un fruct ca să-l mănânce.

Cu Harul lui Dumnezeu Celui în Treime Sfântul a săvârşit şi minuni. Pe mulţi creştini, chiar şi turci, i-a tămăduit de boli fără leac. A scos din mlaştina păcatului nu numai oameni simpli, ci şi bande întregi de tâlhari. Mulţi dintre ei au fost mişcaţi de cuvintele Părintelui Cosma şi unii dintre ei au mers în mănăstiri, unde au devenit monahi, iar alţii s-au întors în societate, unde au trăit o viaţă creştinească.

Părintele Cosma a primit de la Dumnezeu harisma proorociei. A fost proorocul celor robiţi. Proorociile lui au fost un sprijin pentru neamul asuprit, însă pe strămoşii noştri, proorociile sale despre descoperirile tehnologice nu i-au mişcat deloc, deoarece nu aveau ştiinţă de carte şi se aflau sub stăpânire străină. Sufletele lor întristate erau atrase numai de proorociile legate de vremea eliberării. Dorul eliberării era alfa şi omega pentru tot neamul subjugat şi de la un capăt la altul al ţării toţi vorbeau în şoaptă despre acest mare vis. Dar poate că acest vis nu s-ar fi împlinit niciodată, dacă Părintele Cosma nu ar fi ieşit din Sfântul Munte ca să cerceteze neamul asuprit. Călătoriile sale nu s-au făcut pe drumuri aşternute cu flori şi petale de trandafiri, ci cu spini şi buruieni. Părintele Cosma a mers în „mijlocul lupilor” (Luca 10, 3). Lucrarea sa a fost mare şi grea şi s-a încheiat pe 8 august 1779 în localitatea Kollikondasi din Epirul de Nord.

(Constantin V. Triandafillu, Sfântul Cosma Etolianul – Viaţa şi învăţăturile, traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2010, pp. 15- 22)

Citește despre: