Adormirea Sfintei Maria Magdalena

Vieţile Sfinţilor

Adormirea Sfintei Maria Magdalena

    • Adormirea Sfintei Maria Magdalena
      Mormântul Sfintei Maria Magdalena şi intrarea în peştera celor şapte tineri din Efes

      Mormântul Sfintei Maria Magdalena şi intrarea în peştera celor şapte tineri din Efes

Sufletul ei l‐a dat în mâinile lui Dumnezeu, iar trupul ei, respectat chiar și de îngerii înșiși, l‐a lăsat Sfântului Evanghelist, care era de față. Sfântul Evanghelist a înfășurat trupul ei în giulgiu, cum se cuvenea și cum trebuia să fie înmormântat, cinstit fiind ca o comoară de mult preț, de către Ioan Teologul, feciorelnicul ucenic al Domnului, lângă Efes, într‐o peșteră ascunsă la intrarea căreia au adormit ulterior cei șapte tineri din Efes.

După Marsilia, potrivit tradiției, Sfânta Maria Magdalena și‐a continuat călătoriile ei apostolești în Egipt, Fenicia, Siria, Pamfilia și alte locuri, răspândind pretutindeni mântuitoarea propovăduire a Evangheliei. După aceea s‐a întors la Ierusalim. Acolo a rămas încă patru ani
aproape slujind pe Stăpâna Născătoare de Dumnezeu până la adormirea ei. După mutarea Născătoarei de Dumnezeu l‐a urmat pe ucenicul iubit al Domnului, pe Evanghelistul Ioan Teologul, călătorind împreună cu el până la Efes. A luat cu ea piatra roșie unde a fost pus preasfântul trup al lui Hristos după pogorârea de pe Cruce.

Când apostolul Pavel a urcat la Ierusalim la Sinodul din anul 49, l‐a aflat acolo pe Sfântul Ioan Teologul. O tradiție ulterioară îl aduce pe Sfântul Ioan în Efesul Asiei Mici către sfârșitul veacului I. În timpul prigoanei lui Domițian (81‐96), Sfântul Ioan a fost exilat în Patmos, unde a scris Apocalipsa. După moartea lui Domițian s‐a întors la Efes unde a trăit pe toată durata domniei lui Nerva (96‐98) și o parte a domniei lui Traian. A murit probabil în al șaptelea an al domniei lui Traian, adică în 104, de moarte naturală, în Efes. Ioan a scris mai întâi Apocalipsa în Patmos și mai târziu Evanghelia în Asia.

Sfântul Modest, patriarhul Ierusalimului, vorbește despre martiriul Sfintei în Efes. Iar într‐un sinaxar anonim din secolul al XI‐lea se spune că Sfânta Maria Magdalena „era atașată de învățătura Sfântului Evanghelist Ioan, de caznele și lanțurile lui, de închisori și toate încercările pe care le‐a suferit” . Acest lucru însă vine în contradicție cu tradiția arătată, care este mărturisită în Sinaxarul Bisericii din Constantinopol, potrivit căruia Sfânta, după o scurtă boală, a adormit în chip cuvios95. Aceeași tradiție o urmează și Nichifor Callist Xanthopol care zice că după ce a rămas destul timp cu Sfântul Evanghelist Ioan și după ce a călăuzit pe mulți la cunoștința adevărului s‐a mutat la fericita viață cea fără de sfârșit. Sufletul ei l‐a dat în mâinile lui Dumnezeu, iar trupul ei, respectat chiar și de îngerii înșiși, l‐a lăsat Sfântului Evanghelist, care era de față. Sfântul Evanghelist a înfășurat trupul ei în giulgiu, cum se cuvenea și cum trebuia să fie înmormântat, cinstit fiind ca o comoară de mult preț, de către Ioan Teologul, feciorelnicul ucenic al Domnului, lângă Efes, într‐o peșteră ascunsă la intrarea căreia au adormit ulterior cei șapte tineri din Efes.

(Ieromonahul Theologos Simonopetritul, Sfânta Maria Magdalena - Sfântul odor al Mănăstirii Simonos Petras, Editura Doxologia. 2015, pp. 68-70)