Botezul Domnului în iconografie
Cuvântul „botez” (în greceşte verbul, baptisma = a se cufunda, a se afunda), înseamnă „baie”, „afundare”. Adică, în cheie teologică, omul înnoit prin „baia apei prin cuvânt” (Efeseni 5, 26), devine epifania lui Dumnezeu, deoarece „câți în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am și îmbrăcat”(Galateni 2,27). Slava lui Dumnezeu, spunea Sfântul Irineu, este omul viu, înnoit spre cunoștință (Coloseni 3,10), iar viaţa omului este vederea lui Dumnezeu. Omul viu este omul eliberat de păcat care, prin „baia naşterii celei de-a doua” (Tit 3, 5), „s-a spălat şi a văzut” (Ioan 9, 8-22) pe Hristos „Răsăritul cel de sus” (Luca 1, 78).
Privind cu evlavie și smerită pricepere în duh de rugăciune icoana Botezului Domnului deslușim, recunoaștem și mărturisim taina Prea Sfintei Treimi și descoperirea desăvârșită a lui Dumnezeu în persoana dumnezeiesc umană a lui Iisus Hristos. Astfel, icoana „Arătării Domnului la Iordan” sau „Teofania” descrie tocmai această „deschidere a cerurilor” în care Duhul Sfânt în chipul porumbelului revarsă și descoperă iconomia dumnezeiască peste Adam cel Nou (I Corinteni 15, 45), Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Care prin botezul crucii va spăla păcatul lumii (Evrei 9,14; Romani 6,3-4; Coloseni 2,12,14). Primind Botezul, Hristos Domnul face posibilă arătarea Sfintei Treimi, Care mărturiseşte prin glasul Tatălui: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 13-17).
Arătarea Duhului Sfânt în chip de porumbel odihnindu-Se în și peste Dumnezeu Fiul adevereşte că Hristos poartă pecetea prezenţei Duhului, „fiind manifestarea lui Dumnezeu şi totodată Cel care o face posibilă, subiect şi totodată obiect al manifestării divine”. Cu alte cuvinte, spune în continuare părintele Andrei Scrima, „Hristos a venit în lume pentru ca Duhul să Se poată manifesta în mod deplin”, căci Hristos Se naşte prin lucrarea Duhului, este purtătorul Duhului şi lucrează El însuşi prin Duhul (Andrei Scrima, Biserica Liturgică, Editura Humanitas, Bucureşti, 2005, pp.167; 163).
Potrivit Sfântul Chiril al Ierusalimului, „Iordanul este principiul Evangheliei”, adică începutul bunei vestiri și apropierea împărăției cerurilor, a izbăvirii de sub lucrarea întunericului și a evidenței prezenței și lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu în lume.
Cuvântul „botez” (în greceşte verbul, baptisma = a se cufunda, a se afunda), înseamnă „baie”, „afundare”. Adică, în cheie teologică, omul înnoit prin „baia apei prin cuvânt” (Efeseni 5, 26), devine epifania lui Dumnezeu, deoarece „câți în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am și îmbrăcat”(Galateni 2, 27). Slava lui Dumnezeu, spunea Sfântul Irineu, este omul viu, înnoit spre cunoștință (Coloseni 3, 10), iar viaţa omului este vederea lui Dumnezeu. Omul viu este omul eliberat de păcat care, prin „baia naşterii celei de-a doua” (Tit 3, 5), „s-a spălat şi a văzut” (Ioan 9, 8-22) pe Hristos „Răsăritul cel de sus” (Luca 1, 78).
În concluzie, Botezul Domnului este arvună a înnoirii și înfierii noastre în Duhul, naşterea noastră „de Sus” (Ioan 3, 3-7), „prin înnoirea Duhului” (Tit 3, 5), este moartea omului vechi, dar în același timp și înviere, căci coborârea lui Hristos în adâncurile Iordanului este o prefigurare a pogorârii la iad, care anunţă Învierea Sa din morţi şi restaurarea și mântuirea omului.
Sfânta Treime în iconografie
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro