Bucuria readucerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou din Polonia în Suceava

Pateric

Bucuria readucerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou din Polonia în Suceava

    • moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava
      Racla cu cinstitele moaște ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava / Foto: Bogdan Zamfirescu

      Racla cu cinstitele moaște ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava / Foto: Bogdan Zamfirescu

    • sfinți pictați
      Bucuria readucerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou din Polonia în Suceava / Foto: Ștefan Cojocariu

      Bucuria readucerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou din Polonia în Suceava / Foto: Ștefan Cojocariu

    • clopote
      Bucuria readucerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou din Polonia în Suceava / Foto: Oana Nechifor

      Bucuria readucerii moaștelor Sfântului Ioan cel Nou din Polonia în Suceava / Foto: Oana Nechifor

Cine ar putea spune bucuria generală a moldovenilor la trecerea sfintelor moaşte prin satele lor? Că peste tot sunau clopotele bisericilor, se cânta din buciume, răsunau salve de tun, iar sătenii ieşeau cu toţii în calea lor, în frunte cu preoţii în veşminte, cu copiii şi bolnavii satelor, îmbrăcaţi în haine naţionale de sărbătoare, cu făclii şi flori în mâini.

Din anul 1686, moaştele Sfântului Ioan de la Suceava fiind duse în Polonia, la Zolkiev, împreună cu Mitropolitul Dosoftei, au făcut şi acolo nenumărate minuni şi vindecări de boli timp de 97 de ani, încât alergau la moaştele marelui mucenic tot felul de credincioşi ortodocşi şi catolici, şi primeau ajutorul lui după credinţa şi evlavia fiecăruia. Astfel, prin sfintele lui moaşte s-a făcut o adevărată împăcare între ortodocşi şi catolici.

Dar şi readucerea moaştelor Sfântului Ioan cel Nou din Polonia în mănăstirea sa din Suceava, care a avut loc la 13 septembrie 1783, este considerată o mare minune. Că nimeni nu mai spera, după un secol, să se aducă din nou în pământul Moldovei cel mai iubit şi mai vechi ocrotitor şi rugător al ţării şi poporului românesc, atât de greu încercat de-a lungul veacurilor, dar atât de credincios şi iubitor de sfinţi. Aceasta o dovedeşte mai întâi râvna şi stăruinţa Episcopului Dosoftei de Rădăuţi, căruia i se datorează cel mai mult readucerea moaştelor Sfântului Ioan la Suceava. Apoi, numărul mare de clerici şi ortodocşi credincioşi care au întâmpinat cu flori şi lumânări aprinse racla cu sfintele moaşte, la trecerea lor din Polonia în Moldova. Cine ar putea spune bucuria generală a moldovenilor la trecerea sfintelor moaşte prin satele lor? Că peste tot sunau clopotele bisericilor, se cânta din buciume, răsunau salve de tun, iar sătenii ieşeau cu toţii în calea lor, în frunte cu preoţii în veşminte, cu copiii şi bolnavii satelor, îmbrăcaţi în haine naţionale de sărbătoare, cu făclii şi flori în mâini. 

În această atmosferă de bucurie în Hristos şi frăţie duhovnicească, au străbătut moaştele Sfântului Ioan Moldova de nord, timp de aproape trei luni, până au fost aşezate din nou în catedrala vechii Mitropolii din Suceava. 

(Arhimandritul Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 77-78)