Ce reprezintă punerea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masă după momentul Intrării Mari (Vohodului mare)?
Pregătirea darurilor pentru aducerea Sfintei Jertfe, ca scop principal al Intrării Mari, își găsește împlinirea prin așezarea lor pe Sfânta Masă.
Pregătirea darurilor pentru aducerea Sfintei Jertfe, ca scop principal al Intrării Mari, își găsește împlinirea prin așezarea lor pe Sfânta Masă. Cinstitele Daruri, care reprezintă ofranda vieții noastre și jertfa Bisericii fiind, până la sfințirea lor, chipuri ale Trupului și ale Sângelui Domnului, sunt puse înaintea lui Dumnezeu cu rugăciunea de a fi primite în ”sfântul și cel mai presus de ceruri și duhovnicescul său jertfelnic întru miros de bună mireasmă duhovnicească” și de a ne trimite harul Sfântului Duh.
Așezarea Cinstitelor Daruri pe Sfânta Masă este săvârșită întotdeauna de către protos, adică de întâi-stătătorul slujbei sau, mai bine zis, cel care conduce slujba atunci când este sobor de preoți. Faptul că Cinstitele Daruri sunt așezate pe Sfânta Masă doar de către protos are o semnificație profundă și anume ceea ce noi aducem este arătat ca fiind adus de Hristos și înălțat de El în Sfânta Sfintelor cerești. Jertfa noastră, jertfa Bisericii, este jertfa lui Hristos. În urma Proscomidiei, Cinstitele Daruri reprezintă jertfa Bisericii care unește în sine jertfele personale ale fiecăruia dintre cei care au adus sau pentru care s-au adus darurile de pâine și vin, ofranda vieții noastre.
Altarul și Sfânta Masă pe care sunt așezate Darurile închipuie acum grădina în care era săpat mormântul Domnului, antimisul este mormântul însuși, iar așezarea Cinstitelor Daruri pe el înseamnă punerea Domnului în mormânt, exprimată de altfel și prin troparele funebre pe care le zic la acest moment preoții slujitori în taină: „Iosif cel cu bun chip...”, „În mormânt cu trupul...” și „Ca un purtător de viață...”.