Denumirea de „femei mironosițe” vine de la faptul că erau purtătoarele de mir. Au avut menirea, după rânduiala vremii, de a unge cu miresme trupul Mântuitorului (Luca, 23,55, 24,1), după ce au asistat la Sfintele Pătimiri și L-au însoțit pe Hristos până la locul unde a fost îngropat. Sfintele Femei Mironosițe au fost, de fapt, niște ucenice ale Domnului, ele contribuind la sprijinirea Mântuitorului și a Sfinților Apostoli în misiunea pe care Hristos a avut-o: mântuirea noastră. Au format un grup care s-a dedicat slujirii Mântuitorului și lucrul acesta a ușurat, într-un anumit fel, misiunea Sa, care, de fapt, era o chemare permanentă la pocăință și sfințire. „Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.” (Matei, 5, 48) – ținta supremă la care poate ajunge omul fiind starea de sfințenie. Sfintele Evanghelii nu ne oferă numele prea multor femei mironosițe, dar sunt amintite câteva, despre care vom preciza în rândurile următoare:

Sfânta Maria Magdalena (serbată pe 22 iulie) era din zona Galileii de Sus, din ținutul Magdal, de unde a primit și numele Magdalena. S-a spus despre ea că ar fi fost o femeie păcătoasă. Dar trebuie precizat faptul că niciunde în Sfânta Scriptură nu se face mențiunea că această mironosiță, care s-a dedicat slujirii Mântuitorului Hristos, ar fi fost așa. Este vorba doar de o confuzie care s-a făcut la un moment dat între femeia păcătoasă care a uns picioarele Mântuitorului cu mir în casa fariseului Simon (Luca 7, 36-39) și Maria Magdalena. Nu poate fi împărtășită această idee a unei femei păcătoase, cu atât mai mult cu cât ea a fost una dintre cele mai fidele slujitoare ale Mântuitorului Hristos, drept pentru care s-a și învrednicit să fie primul martor al Învierii Domnului. L-a urmat pe Mântuitorul pe drumul răstignirii (Marcu, 15, 40), era la mormântul lui Iisus la îngropare (Marcu 15, 47), iar dimineața a revenit împreună cu celelalte femei (Marcu 16, 1-2) pentru a unge trupul Domnului cu mir. Din acest punct de vedere, ele au dovedit un curaj extraordinar, o dăruire jertfelnică pentru Mântuitorul Hristos, mormântul fiind păzit de soldații romani. Domnul Înviat i s-a arătat mai întâi Mariei Magdalena (Marcu, 16, 9) și a trimis-o să ducă ucenicilor vestea Învierii (Ioan, 20, 17-18). După Înălțarea Mântuitorului a mers în Efes, unde era și Sfântul loan Evanghelistul. Mai târziu, împăratul Leon al VI-lea cel Înțelept (886-912) a mutat moaștele Sfintei din Efes la Constantinopol, așezându-le în mănăstirea închinată Sfântului Lazăr, pe care o zidise el. Putem spune, fără teama de a greși, că Sfânta Maria Magdalena îndeplinește toate criteriile pentru a fi considerată „întocmai cu Apostolii”: a ascultat predicile Mântuitorului, a fost martoră la moartea și Învierea Sa, a propovăduit Evanghelia, iar apostolii au aflat de la ea de Învierea Domnului.

O altă femeie mironosiță a fost Sfânta Salomeea (serbată pe 3 august). Era soţia lui Zevedeu şi mama Sfinţilor Apostoli Iacov şi Ioan Evanghelistul. Ea a cerut Mântuitorului cinstea ca cei doi fii ai ei să fie aşezaţi unul de-a dreapta şi unul de-a stânga în Împărăţia Sa, Mântuitorul atenționând: „Nu știți ce cereți…” (Matei 20, 20-22). Salomeea a fost de faţă la pătimirile şi răstignirea Domnului Hristos. După Înălțare, împreună cu Maria lui Cleopa, o altă femeie mironosiță (serbată pe 23 mai), s-au stabilit pe o insulă de la gura Ronului (Franța de astăzi), unde au rămas până la moarte, răspândind în această parte cuvântul Domnului.

Alte femei mironosițe – despre care se știe – sunt Sfânta Ioana (serbată pe 27 iunie – conform tradiţiei, a fost cea care a recuperat capul Sfântului Ioan Botezătorul, după ce Irod a dat ordin să-i fie tăiat), soția lui Huza, demnitar la curtea regelui Irod Antipa, sau Suzana, despre care se spune că au contribuit, alături de altele, din avutul lor, la întreținerea misiunii Apostolilor (Luca, 8, 3), ori Maria lui Iacov. Facem firească amintire și de Sfintele Mironosiţe Maria şi Marta, surorile Dreptului Lazăr, cel înviat de Mântuitorul Hristos (serbate pe 4 iunie). După Înălțarea Domnului, Lazăr a plecat să vestească Evanghelia, iar surorile lui l-au însoțit. Nu se știe exact în ce loc au trecut la cele veșnice. Din Evanghelia după Sfântul Apostol Luca reiese faptul că erau și multe alte femei care ajutau la lucrarea Domnului, necunoscute după nume

Odată cu întemeierea Bisericii creștine, femeile au avut o contribuție importantă la dezvoltarea Bisericii. Amintim, spre exemplu, pe Lidia din Filipi, care își pune casa la dispoziția misionarilor creștini – în special a Sfântului Apostol Pavel (F.Ap., 16, 11-15) – aici luând naștere prima biserică de pe pământul european.

Faptele femeilor mironosițe se constituie într-un veritabil model pentru femeile și mamele creștine de azi și dintotdeauna  – jertfelnicie, dăruire, atașament față de Cel care a venit să mântuiască lumea, credință și curaj, dragoste și educație creștină – acest din urmă aspect va face obiectul unei viitoare abordări. Sunt valori esențiale pentru a ne putea situa nu sub vremurile tulburi de astăzi, ci deasupra lor, dincolo de haosul unei societăți asfixiate de libertinaj (confundat deseori cu libertatea), aflată (prea des) în criză, fără respect – uneori – pentru valorile autentice şi cu o moralitate discutabilă, dincolo de vârtejul efemer al lumii, din care, se pare, a trebuit să ne oprim...