Diavolul, cel ce altădată era purtător al luminii dreptății, al iubirii și al sfințeniei, s-a transformat deodată – prin răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu – în unealta absolută a întunericului, a urii, a minciunii, a întregului rău și a celor ce contribuie la dezastrul stricăciunii și al morții.

Acesta a devenit și va rămâne totdeauna întuneric, minciună și pierzanie, chiar cu un anume scop vădit – împotrivirea față de tot ce aparține lui Dumnezeu și față de tot ce Dumnezeu proniază (rânduiește bun), în special pentru om. A devenit – și va rămâne pentru totdeauna – moștenitorul morții și locuitorul iadului, cu principalul scop de a înșela și de a atrage de partea sa pe cât mai mulți cu putință.

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, p. 21)