Când copilul se joacă sau se ocupă de o îndeletnicire oarecare, trebuie să facem în aşa fel încât jocul sau îndeletnicirea să nu-i fie foarte uşor de îndeplinit. Una din greşelile vieţii moderne e tendinţa de a evita orice lucru care ar cere luptă, efort sau care ne-ar obliga să cerem ajutorul altora.

Auzim pedagogii spunând că atunci când copilul nu se bucură întotdeauna de reuşită, el capătă complexe. Desigur că atât plăcerile, cât şi reuşita sunt necesare pentru a-l încuraja pe copil în ceea ce face şi a-i oferi prilej de destindere – dar el trebuie să învețe să facă faţă şi încercărilor, trebuie să i se ofere şi şansa de a-şi lărgi propriile capacităţi şi chiar de a trece prin experienţa eşecului. Din punct de vedere duhovnicesc, trebuie să învăţăm ce înseamnă răbdarea, puterea de îndurare, lucruri care creează neplăcere şi umilinţă. Din nou, exemplul părinţilor are o importanţă covârşitoare. Copiii vor învăţa din felul părinţilor de a reacţiona în faţa bolii, a morţii, a pierderii celor dragi, a greutăţilor financiare etc.

(Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu, 2006, p. 40)

Vă mai recomandăm și: Cum îl pot învăța pe copilul meu să gestioneze corect eșecul?