Suntem născuți pentru asta! Pentru a iubi! Dar iată care este greșeala educației noastre. Ți se spune: Nu te juca cu acest copil, este un rău. Nu vorbi cu celălalt, este un mincinos. Și astfel începe răul. Căci copilul, încă de la începutul vieții sale, este gata să iubească pe toată lumea. El nu știe ce înseamnă „al meu”, „al tău”. Îți va lua geanta, va cotrobăi prin ea și va lua ce-i place. Copilul nu este un hoț! Pur și simplu el nu înțelege sentimentele de proprietate. El iubește… la general.

Îmi aduc aminte că atunci când eram mică iubeam mult pe toată lumea. N-o lăsam niciodată pe mama să-i primească pe oaspeți. Îi spuneam: „Așteaptă să-i primesc eu. Tu să vii după”. Coboram și discutam cu „cei mari”. Iubeam, probabil, pentru că fiecare copil vrea să fie iubit. În principiu, dacă nu oferi dragoste, nu primești. Mai târziu, acest lucru ți-e indiferent, căci tu trăiești din dragostea lui Dumnezeu. Atunci o oferi tuturor fără a-ți face griji dacă ești iubit sau nu. Nu-ți mai faci nicio grijă. Nu te îngrijești decât să iubești și să fii cu El.