În Maica Domnului a locuit toată sfințenia; din moment ce Dumnezeu se sălășluiește în ea, Fecioara Maria devine, după Dumnezeu, a doua persoană plină de Dumnezeire. Nici îngerii, nici oamenii n-o vor putea ajunge în sfințenie pe Maica Domnului.

Oare v-ați întrebat vreodată de ce toți călugării și călugărițele, și chiar creștinii, pare că au mai mare evlavie față de Maica Domnului, decât față de Iisus? Este firesc să fie așa, aici se vede distanța dintre Dumnezeu și om: Iisus, fiind Dumnezeu, este departe de noi, fiind Infinitul în raport cu relativul, iar Fecioara Maria, fiind om ca și noi, este mai aproape de noi. O simțim ca pe cineva dintre noi, cineva față de care îndrăznim mai mult. Simțim pe Maica Domnului, ea nefiind Dumnezeu, ci o făptură plină de Dumnezeu. Simțim că nu este distanță între noi și ea, ea este foarte aproape de noi. Iisus Hristos, fiind Dumnezeu, este în înălțimea Cerurilor în starea Dumnezeirii, iar Maica Domnului este tot în Cer, dar în stare de îndumnezeire.

(Diacon Gheorghe Băbuț, Maica Domnului, ocrotitoarea României, Editura Pelerinul Român, Oradea, 1992, p. 5)