După închinarea la mormântul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul din biserica mare a mănăstirii aflată sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Preasfințitul Părinte Antonie a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul mănăstirii închinat sfetnicului Sfântului Ștefan cel Mare, cel dintâi stareț al așezământului monahal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

La finalul slujbei, Preasfințitul Părinte Antonie a rostit un cuvânt de învățătură referitor la mesajul scripturistic al acestei zile, punctând importanța însușirii cuvântului evanghelic în această perioadă a urcușului spre Înviere, o invitație la pocăință, la alegerea luminii.

„Evanghelia de astăzi este o Evanghelie cutremurătoare, este o Evanghelie despre care Părinții Bisericii spun că ar fi cea mai mare, dar este Evanghelia care ne arată că pocăința îl ridică pe om din păcat și dă viață celui condamnat la moarte, așa cum spunea și Sfântul Efrem Sirul despre Biserică, că Biserica este locul unde cei condamnați la moarte se mântuiesc, pentru că plata păcatului este moartea. Știm de la Sfântul Apostol Pavel din Epistola sa către Romani, capitolul șase, că Biserica este locul unde se salvează cei condamnați la moarte, sunt mântuiți. Trebuie să mai amintim aici despre Biserică ceea ce a spus Sfântul Maxim Mărturisitorul, că Biserica este laboratorul Învierii. Deci noi venim în biserică, ni se pun la dispoziție ierurgiile, Tainele Bisericii și ale lui Dumnezeu. Suntem îndemnați să lucrăm la propria noastră înviere, dar ni se păstrează libertatea, pentru că mântuirea este o lucrare care include două planuri sau două aspecte, două dimensiuni: a omului și a lui Dumnezeu. Inițiativa vine de la om, omul decide dacă vrea sau nu vrea să se mântuiască, Dumnezeu nu mântuiește pe nimeni cu forța. Îi lasă pe om să ia această decizie; în libertatea sa omul decide dacă merge spre lumină sau merge spre întuneric. Este suficient să facă omul un pas către Dumnezeu, că ceilalți nouăzeci și nouă îi face Dumnezeu.”

Ierarhul a amintit și despre un moment deosebit de important din istoria României, votarea Unirii cu Patria Mamă – România la Bălţi, la data de 3 martie 1918.

A urmat săvârșirea slujbei de pomenire pentru stavrofora Irina Pântescu, la mormântul maicii starețe trecute la Domnul la data de 7 martie 2021, aflat sub streașina paraclisului Mănăstirii Voroneț

Alături de obștea mănăstirii, la eveniment au fost prezenți credincioși, monahi și monahii, starețe ale unor mănăstiri ale eparhiei, precum și apropiați ai maicii starețe și ai Mănăstirii Voroneț.

La final, stavrofora Gabriela Platon, stareța mănăstirii, a mulțumit ierarhului pentru prezență și Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic pentru binecuvântare, precum și obștii și tuturor credincioșilor prezenți la omagierea celei care s-a alăturat ctitotilor Voronețului, măicuța Irina.

Stavrofora Irina Pântescu, născută la data de 28 septembrie 1932, în satul Goruni, comuna Tomești, județul Iași, a primit la Sfântul Botez numele Margareta.

La 1 aprilie 1991, cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a fost numită stareță a Mănăstirii Voroneț, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la acea vreme Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

În cei peste 30 de ani de activitate, stavrofora Irina a contribuit la formarea și îndrumarea obștii Mănăstirii Voroneț. Prin demersurile sale, s-a reușit restaurarea și consolidarea bisericii așezământului monahal, dar și includerea acestuia pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Stavrofora Irina Pântescu a fost distinsă post-mortem cu Ordinul „Crucea Patriarhală”, cea mai înaltă distincție oferită de Patriarhia Română, pentru activitatea sa îndelungată, rodnică și folositoare Bisericii și societății.

sursa: arhiepiscopiasucevei.ro