Povestesc bătrânii aghioriți că odată la Nea Schiti era un monah evlavios și nevoitor. Dar neștiind să facă nimic, trăia din milostenii. Astfel încât, odată, i-a apărut Preasfânta Fecioară și i-a zis: „Pentru ce trăiești din milostenii și nu muncești?”. Și monahul i-a răspuns înfricoșat: „Ce să fac, dacă nu știu să fac nimic?” „Să faci linguri!” i-a spus și i-a arătat cum se fac, i-a dat desigur și o trusă cu unelte care se păstrează și acum la Nea Schiti.

De la această întâmplare, este clar că monahul trebuie să lucreze ca să-și agonisească hrana de toate zilele, să nu mănânce pâine nemuncită și să nu trăiască din milostenie, ci să dea milostenie.

*** Din tradiția ascetică și mistică a Sfântului Munte