Este un loc, Gouddas, care are o grădină, situat la 15 mile de Sfântul Rug (locul este situat la 22 de km, adică 14 mile de Mănăstirea Muntelui Sinai). În acest loc şedea împreună cu mine Cosma, armeanul. Într-una din zile, fiecare dintre noi a ieşit să petreacă singur în contemplarea lui Dumnezeu în pustie. Şi, depărtându-se de chilie ca la vreo două mile, se trezeşte la gura unei peşteri şi vede înlăuntru trei oameni întinşi, purtând colovioane de pânză, dar nu a văzut dacă erau vii sau morţi.

Aşadar, se gândea să se întoarcă la chilie şi să aducă o cădelniţă şi astfel să intre la sfinţii părinţi aceia. Şi însemnând locul cu toată acrivia şi punând pietre, a ajuns la chilie şi, luând cădelniţa şi pe Cosma, plecă. Şi deşi au căutat mult locul şi semnele, nu au putut găsi peştera. Căci este acest obicei la sfinţii anahoreţi şi în viaţă şi după moarte, când vor, pot să se arate sau să se ascundă prin puterea lui Dumnezeu.

(Sfântul Anastasie Sinaitul, Povestiri duhovniceşti, traducere din limba greacă veche de Laura Enache, Editura Doxologia, 2016, p. 76)