La Mănăstrirea Ioannov aveam această regulă: rudele şi prietenii ne puteau vizita în anumite zile şi ore ale săptămânii. Astfel, într-o zi, a venit o tânără în vizită la o maică. Era vădită derutarea ei: era palidă, tulburată şi răspundea greu la întrebări. Eram nedumerite, însă nu am avut vreme să o întrebăm ceva, căci scumpul nostru părinte sosise. Eram fericite şi am alergat spre scară, pentru a-l întâmpina. Această tânără a ieşit cu noi. Părintele urca scara, părea neliniştit dar, cu toate acestea, saluta politicos pe toată lumea. Iar când a ajuns la tânără, a spus:

– Din pricina ta am venit, mă grăbesc foarte!

Bineînţeles că nu-i înţelegeam cuvintele, însă am remarcat că tânăra a devenit confuză şi părea că se teme. El a continuat:

– Mai înainte de toate o să fac o molitfă, după care îţi voi vorbi. Rămâi aici, auzi?, a spus cu o voce puternică, după care s-a dus să se îmbrace în veşmintele liturgice.

Ne-am rugat, iar tânăra s-a rugat cu noi. După aceea, părintele a ieşit, a apucat-o de mână şi a zis:

– Ţi-ai pierdut minţile, ce ai avut de gând? Ei, bine… acum vino aici.

Au mers deoparte şi i-a vorbit mult, iar tânăra a izbucnit în hohote cumplite de plâns. Apoi părintele şi-a recăpătat buna dispoziţie, i-a dat binecuvântare şi l-am auzit zicându-i:

– Ei, te-ai liniştit?

Ea i-a mulţumit, i-a sărutat mâinile şi s-a aşezat în genunchi, la picioarele lui. Părintele Ioan şi-a luat rămas bun de la toată lumea şi a zis:

– Nu am nimic altceva de făcut aici, astăzi.

Și a plecat. Bineînţeles, am început toate să o întrebăm pe tânără ce i-a spus acest părinte drag. Ea a povestit că a avut un logodnic, căsătoria era deja prevăzută, însă el s-a îndrăgostit de altcineva şi a părăsit-o. S-a întristat cumplit şi s-a hotărât să se sinucidă, aruncându-se sub tren. I-a trebuit mult timp ca să se hotărască să săvârşească fapta aceasta, însă în ziua în care a venit la mănăstire era decisă. Inima însă îi era grea şi a venit pe la noi, înainte de a se duce la gară. Scumpul părinte îi simţise durerea, a venit şi a început să o mustre pentru asemenea hotărâre. Când ea i-a făgăduit că nu-şi va pune planul în practică, el i-a spus:

– În curând te vei mărita cu un bărbat cu stare bună şi vei avea copii.

Cu adevărat, peste puţin timp după aceea tânăra s-a căsătorit. A trăit fericită cu soţul ei şi au avut copii.