Biserica actuală a Mănăstirii Horaița, monument istoric de arhitectură, singura din Mitropolia Moldovei şi Bucovinei închinată Botezului Domnului, a fost ridicată în timpul stăreţiei cuviosului părinte Ermoghen Buhuş, între anii 1848-1867, fiind sfinţită la 20 octombrie de către mitropolitul de atunci al Moldovei, Calinic Miclescu. Sfântul lăcaş impresionează prin elementele de arhitectură romano-bizantină, precum şi prin influenţele ruseşti în numărul şi configuraţia celor opt turle.

De cum îi pășești pragul, biserica Horaiței te copleșește și te invită s-o privești cu atenție, urmărind firul Cuvântului care dă viață, prin prisma imaginii sfințitoare. Pretutindeni, cu excepția celor două icoane împărătești și a icoanei Maicii Domnului, făcătoare de minuni, cu același chip ca cea din biserica voievodală de la Pângărați, chipurile sfinților sunt ascetice și grave, exprimând, pe alocuri, mirarea.

Broderii lucrate cu migală și icoane vechi

Catapeteasma pictată în ulei, cu multă poleitură de aur, impresionează prin măiestrie și finețe artistică. De fapt, altarul este despărțit de încăperea naosului și a pronaosului (între care nu este o separare fizică) de un perete cu o boltă mare de intrare. Primele registre din partea de jos îmbracă această boltă cu broderii lucrate cu migală și icoane vechi, pictate în tonuri închise.

O horă de heruvimi pare să încadreze întreaga operă, într-un semicerc alungit. Îngerii de toate rangurile sunt o prezență grăitoare a acestei catapetesme. Atracția inedită o reprezintă, fără îndoială, spațiul special amenajat pentru citirea Apostolului în timpul Sfintei Liturghii, ca un fel de mini-tribună suspendată la aproximativ patru metri deasupra ușilor împărătești. Cei doi Arhangheli Mihail și Gavriil, îmbrăcați cu totul în lumină, așezați de-a stânga și de-a dreapta pe doi sori, îi stau de veghe celui care citește cuvintele Scripturii. Acest loc special, nemaiîntâlnit în vreo altă biserică din România și din lume, se încadrează perfect în ceea ce a gândit creatorul acestei catapetesme, ce poartă și o simbolistică aparte.

Chipurile ce alcătuiesc țesătura spațiului și a timpului veșnic

În dreapta vestitorului, în văzduh, stă Hristos, ținându-și Crucea Sa de Jertfă. În stânga, Maica Domnului, înveșmântată în albastru înschis, își întinde brațele către Fiul său iubit, spre a-L primi. Mai jos, de o parte și de alta, sunt pictați pe perete patru îngeri cântând din trâmbițe.

Registrul următor încadrează frumos bolta peretelui despărțitor, având în centru icoana Deisis, iar în stânga și în dreapta – cei 12 apostoli și numeroase scene biblice, realizate miniatural, de asemenea, în tonuri închise.

Pe ușile împărătești, încadrate de broderie aurie, sunt pictați cei patru Evangheliști, în patru medalioane. Motivul viței de vie, al frunzelor de tot felul, motivele florilor mai mici sau mai mari și al sorilor pot fi întâlnite în toată broderia catapestemei bisericii de la Horaița, îmbinate într-o țesătură a spațiului și a timpului veșnic.

Icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni, îmbrăcată în veșmânt de argint, este încadrată de medalioane aurite care îi înfățișează pe cei șase proroci care au vorbit despre ea. Chipul Maicii exprimă o nespusă bunătate și blândețe, dar și multă înțelegere. Iconostasul împrumută din broderia și migala cu care este lucrată catapeteasma. Cinci candele mari, aurite, împodobesc și mai mult frumusețea acestei icoane.

Expresie a bucuriei cumpătate, a optimismului și a nădejdii

Icoanele împărătești Îi înfățișează, așa cum știm, pe Hristos – de-a dreapta ușilor împărătești  – și pe Maica Sa cu Pruncul – în stânga. Hristos, cu Evanghelia deschisă în mâna stângă, și cu dreapta binecuvântând. Maica Domnului, înveșmântată într-un roșu împărătesc. Fețele lor exprimă o bucurie cumpătată, optimism și multă nădejde. Încrederea pe care ți-o dau privindu-le, luminate fiind și de aureolele sub formă de raze, îți conferă sentimentul unei maxime familiarități. Ele sunt pictate într-un stil mai degrabă realist, în care accentul cade pe privire, luminozitate și contrast. Culoarea predominantă a catapetesmei este roșul, iar auriul este așezat fără precupețire.

De-a lungul pronaosului și naosului, în cele trei turle deschise, Maica Domnului, Sfânta Treime la stejarul din Mamvri și Iisus Pantocrator te privesc drept în ochi. Un specific al picturii de la Horaița este prezența unei multitudini de stele, încadrând uniform scenele și sfinții, care, priviți mai atent, fac parte din toate categoriile sociale: ostași, arhierei și preoți, cuvioși și cuvioase, tineri și vârstnici. Pictura are mai bine de două decenii și jumătate și se pare că nu a mai existat una veche, care s-o preceadă.

Primii stareți ai Mănăstirii Horaița, pictați în pronaosul bisericii

Singurele fragmente de pictură veche se regăsesc în pridvorul bisericii, înfățișându-i pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel.

În pridvor îți mai atrag atenția sfinții cuvioși români: Sfinții Cuvioși Sofronie de la Cioara, Ioan Cassian, Ioan de la Râșca, Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeț, Sfinții Mucenici Ioan Valahul și Oprea. Tot aici, în stânga, este pictată Pilda celor zece fecioare, iar în dreapta Pilda vameșului și a fariseului. Într-un colț l-am descoperit și pe vrednicul de pomenire arhimandrit Zenovie Ghidescu, stareț al acestei mănăstiri între anii 1980 și 1991.

În dreapta intrării în pronaos sunt pictați primii stareți ai Mănăstirii Horaița: arhimandriții Irinarh și Gherasim, dăruindu-i biserica lui Hristos. În dreapta, îl regăsim și pe marele voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, pictat alături de un alt mare sfânt român: Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț.

*Pe timpul iernii, la Mănăstirea Horaița, sfintele slujbe se țin în paraclisul închinat Sfântului Ierarh Nicolae.