Inimile noastre au fost profund rănite de poveștile și imaginile de război din întreaga lume. Incidentele și violențele recente din Orientul Mijlociu servesc ca exemple tragice ale unei din ce în ce mai accentuate lipse de respect, dovedind o desconsiderare a vieții și a demnității umane.

Patrhiarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și a Întregului Răsărit a emis o declarație fermă prin care condamnă atacurile împotriva creștinilor din Mosul, manifestate prin „constrângeri, forțându-i să-și schimbe credința, să plătească o taxă sau să-și părăsească propriile locuințe, timp în care proprietățile le sunt confiscate”. Declarația solicită „statelor care furnizează grupărilor fundamentaliste orice fel de ajutor străin, direct sau indirect, să înceteze imediat toate formele de suport material, logistic, militar și moral.

Ne exprimăm, de asemenea, solidaritatea față de toate comunitățile creștine din Mosul care suferă și a căror expulzare încheie prezența creștină din acea regiune după aproape 2000 de ani.

O altă serie de violențe se desfășoară, din nou, între Israel și organizația Hamas, în Gaza. În această situație, sute de civili nevinovați au murit deja, o parte din ei israeliteni, însă cei mai mulți, palestinieni. Catastrofa umanitară din Gaza este copleșitoare; sute de mii de oameni nevinovați își pierd casele și se luptă să supraviețuiacă fără electricitate și apă.

Cu toate acestea, violențele continuă și în Siria. Multe persoane neimplicate în lupte și-au pierdut viața. O mare parte a populației siriene a fost nevoită să fugă sau să trăiască în taberele de refugiați din regiune. Milioane de oameni și-au pierdut casele, bunurile și pe cei dragi.

Aceia dintre noi, care trăim în afara acestei situații, putem simți un sentiment de neputință când vedem și auzim despre aceste tragedii. Ar trebui să ne amintim cuvintele Sfântului Ioan Casian, care scrie că „obiectivul de îmbunătățire pașnică nu poate fi atins prin deciziile altora, fiind mereu dincolo de controlul nostru, ci se găsește mai degrabă în propria noastră atitudine. Pentru a fi eliberat de mânie nu depinde de perfecțiunea altora, ci depinde de propria noastră virtute, care este obținută prin propria toleranță, nu prin răbdarea altora”. (Instituții, VIII.17)

Sfântul Ioan face referire la un principiu spiritual fundamental: adevărata schimbare începe doar atunci când privim înăuntrul inimilor noastre. Decât să ne simțim neputincioși în fața tragediilor lumii, mai degrabă trebuie să facem apel la unitate și să răspundem prin rugăciune pentru cei ce suferă sau sunt dispăruți. În plus, așa cum asceza sfinților, din timpul și locul lor, are un efect universal, astfel propriul efort de a purifica inimile noastre va avea efect și asupra restului lumii.

Așadar, un mod foarte concret și practic prin care noi putem răspunde violențelor din Orientul Mijlociu este angajarea în stabilirea păcii în propriile noastre familii și comunități. Când Sfântul Apostol Iacov a pus întrebarea: „De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi?”, tot el răspunde imediat printr-o provocare: „Oare nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?” (Iacov 4, 1).

Dacă suntem cu adevărat preocupați de luptele din lumea de astăzi, să începem prin a birui furia din inimile noastre luptând pentru câștigarea blândeței și a umilinței. Dacă suntem deranjați de violențele și distrugerile din Orientul Mijlociu, să ne direcționăm energia pentru a aduce pacea în familiile noastre. Dacă suntem îngroziți de imaginile oamenilor răniți și uciși, să oferim o imagine a lui Hristos, oferind ajutoare celor nevoiași din vecinătatea noastră.

În acest mod, faptele noastre vor fi unite cu rugăciunea, iar prin acțiunea harului dumnezeiesc avem asigurarea că Dumnezeu Cel milostiv va oferi consolare celor ce suferă, un loc de odihnă celor dispăruți și va dărui lumii pacea care întrece orice pricepere.

+ Tikhon

Arhiepiscop de Washington

Mitropolit al Întregii Americi și Canadei