Schimonahia Melania Mincu, de la Schitul românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” din Iordan (1893-1969)

Această floare aleasă a monahismului nostru era de loc din comuna Chiajna (Prahova). Când avea 12 ani, a venit la Mănăstirea Ţigăneşti şi a stat opt ani de zile sub ascultarea unei călugăriţe bătrâne.

În anul 1913 a primit schima monahală. Apoi s-a smerit în mănăstire încă 35 de ani, fiind foarte iubitoare de biserică şi râvnind pentru fericita linişte. În anii 1925-1935 s-a învrednicit să se închine de două ori la Mormântul Domnului, iar în anul 1947 a fost trimisă ca vieţuitoare la Schitul românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” de pe malul râului Iordan.

Timp de 22 de ani s-a nevoit schimonahia Melania cu încă două suflete în pustiul Iordanului, răbdând bărbăteşte lipsa, arşiţa soarelui şi străinătatea. Căutând să urmeze Cuvioasei Maria Egipteanca şi mai ales Sfântului Ioan Botezătorul, maica Melania se hrănea numai cu pesmeţi şi legume. Toată ziua tăcea, căra apă din Iordan, uda grădina, lucra la facerea chiliilor şi zicea rugăciunea lui Iisus.

Seara făcea Vecernia în biserică şi dormea câteva ore. Apoi se deştepta, făcea Utrenia, citea la Psaltire şi stătea de veghe până către ziuă. La toate aceste osteneli era însoţită de maica Natalia, ucenica ei, cu metania din aceeaşi mănăstire, iar duhovnicul lor era Cuviosul Ioan Iacob, egumenul mănăstirii.

În primăvara anului 1969, maica Melania Mincu s-a îmbolnăvit şi s-a mutat la odihna cea de veci, trupul ei fiind îngropat acolo, alături de biserică. 

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 635-636)