„Din ospăţul Stăpânului şi din masa cea nemuritoare, veniţi credincioşii la loc înalt cu gânduri înalte, să ne îndulcim prin Cuvântul cel Preaînalt, din cuvântul Său cunoscându-L, pe care să Îl slăvim”.

Sfânta Biserică, prin imnele sale preface dogma în viaţă. Învăţătura Mântuitorului Hristos nu rămâne doar în paginile Sfintei Scripturi, uitată şi ea în bibliotecă. În Ortodoxie, teologia şi dogma sunt prefăcute în cântare, în imn de slavă lui Dumnezeu. Prin cântare, omul ia ceva din misiunea îngerească. Aşa spune şi Fericitul Augustin, într-unul dintre tratatele sale teologice: „Învaţă omule să cânţi, căci Dumnezeu nu va şti la judecată dacă să te aşeze în cetele îngerilor sau ale oamenilor, tu ştiind să cânţi la fel ca îngerii!”.

În Sfânta şi Marea Joi, tocmai aceasta fac credincioşii, slujesc cu îngerii în dumnezeiasca Liturghie. Un singur glas – preot, îngeri şi popor euharistic! Imnografia sacră numeşte jertfa nesângeroasă din Joia Pătimirilor, când a fost instituită Sfânta Euharistie sau Împărtăşanie, drept „ospăţ al stăpânului”.

Împărtăşirea noastră, a credincioşilor, cu Trupul şi Sângele Domnului Hristos, în mod real este asemănată cu o mare petrecere la masa împăratului. De câte ori un om de rând are cinstea de a sta cu un rege sau cu un împărat la aceeaşi masă? Puţin probabil. Dar întâlnirea din Sfânta Împărtăşanie devine cu mult mai mult decât un eveniment monden! Dumnezeu, Cel ce a creat tot ceea ce este văzut, Îşi lasă slava Sa şi ne cheamă pe fiecare în parte la masa Lui cea îmbelşugată.