Sfântul Ioan Iacob Hozevitul – orfanul care a ajuns sfânt al zilelor noastre

Pateric

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul – orfanul care a ajuns sfânt al zilelor noastre

    • Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
      Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț / Foto: fototecaortodoxiei.ro

      Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț / Foto: fototecaortodoxiei.ro

La şase luni după naştere, mama sa, îmbolnăvindu-se, a decedat, iar copilul a rămas în grija bunicii sale după tată, Maria Iacob, care îl îngrijeşte ca o adevărată mamă timp de zece ani. În anul 1916, când copilul Ilie avea trei ani, tatăl său a decedat pe front. În anul 1923, a decedat şi bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan şi lipsit de mângâierea părinţilor şi a bunicilor.

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamţ (19131960)

Cuviosul Ioan Iacob, cu metania din Mănăstirea Neamţ, a fost un sihastru sfânt al zilelor noastre care s-a nevoit 24 de ani în Ţara Sfântă, atât pe Valea Iordanului, cât şi în pustiul Hozeva. Acest fericit purtător de Hristos s-a născut în satul Crăiniceni, comuna Păltiniş (Botoşani), la 23 iulie 1913, într-o familie de ţărani credincioşi, anume Maxim şi Ecaterina, fiind singur la părinţi. Din botez s-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea „Iliuţă”. La şase luni după naştere, mama sa, îmbolnăvindu-se, a decedat, iar copilul a rămas în grija bunicii sale după tată, Maria Iacob, care îl îngrijeşte ca o adevărată mamă timp de zece ani.

În anul 1916, când copilul Ilie avea trei ani, tatăl său a decedat pe front. În anul 1923, a decedat şi bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan şi lipsit de mângâierea părinţilor şi a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă şase copii. Între anii 1926–1932, tânărul Ilie urmează Gimnaziul „Mihail Kogălniceanu” şi Liceul „Dimitrie Cantemir” din Cozmeni (Cernăuţi).

În vara anului 1933 a intrat ca vieţuitor în obştea Mănăstirii Neamţ. La 8 aprilie 1936 este tuns în monahism, primind numele de Ioan, iar în noiembrie acelaşi an se duce, cu alţi doi călugări din marea lavră, să se închine la Mormântul Domnului. Apoi rămâne definitiv în Ţara Sfântă, unde se nevoieşte în obştea Mănăstirii „Sfântul Sava” de lângă Betleem. La 14 septembrie 1947 este hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt de către Mitropolitul Irinarh şi apoi numit egumen la Schitul românesc „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Iordan. După cinci ani de ascultare, se retrage cu ucenicul său, monahul Ioanichie Pârâială, în pustiul Hozeva, aproape de Ierihon. Aici se nevoiesc împreună opt ani de zile, în peştera „Sfânta Ana”, pe valea pârâului Horat.

La 5 august 1960, când avea 47 de ani, Cuviosul Ioan Iacob se mută la cereştile lăcaşuri şi este înmormântat în peştera în care s-a nevoit. După 20 de ani, la 8 august 1980, s-a aflat întreg în mormânt, fiind preamărit de Dumnezeu ca sfânt. La 15 august, acelaşi an, moaştele sale au fost duse la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe Hozevitul” din apropiere, cu binecuvântarea Patriarhului Benedict al Ierusalimului, şi se păstrează în biserică alături de celelalte sfinte moaşte.

(Arhimandritul Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 609-610)