Acesta este testamentul scris de mână al unei mame care a adormit la vârsta de 90 de ani. Femeia aceasta a avut patru fete, un băiat și 15 nepoți. Murind, nu le-a lăsat decât testamentul ei, neortografic și având un scris neordonat, însă bogat în conținut duhovnicesc:

„Dragii mei copii... (îi numește aici, unul câte unul, pe copii, pe cumnați, pe noră și pe toți nepoții, 25 de nume).

Vă sărut și vă îmbrățișez. Această scrisoare o veți deschide și o veți citi după moartea mea...

Primul lucru ce trebuie să-l faceți cum vă treziți de dimineață este să vă spălați, să vă aprindeți candela și să tămâiați toată casa. Ulterior vă veți face rugăciunea, așa cum v-am învățat. Același lucru vor face – dacă vor – și bărbații voștri, și nora mea și toți nepoțeii mei. Și mai apoi veți merge toți la treburile voastre. Doar în acest fel vă va ocroti și vă va binecuvânta Dumnezeu munca și familia voastră.

În fiecare duminică, de dimineață, toți să mergeți la biserică, la fel și la fiecare sărbătoare mare. În fiecare seară, cu mic cu mare, înainte de somn, să citiți rugăciunile de seară, acatistul Bunei Vestiri, Noul Testament, Psaltirea și alte cărți duhovnicești.

Nu uitați posturile! Să le țineți pe toate, așa cum le-am ținut și eu de la vârsta de șase ani.

Toate acestea, iubiții mei copii și nepoți, când le veți ține, va fi ca și cum mi-ați aprinde în fiecare zi o lumânare. Va fi pentru mine cel mai bun parastas zilnic. Să respectați datinele bisericești și să urmați celor cerești, pentru că toate cele lumești sunt vremelnice și trecătoare. Faptele bune și milosteniile în ascuns le veți avea în veșnicie. Toate celelalte vor pieri ca un vis. Nu veți lua nimic cu voi, nici bogăția, nici slava, nici casele. Ci doar faptele voastre bune și răbdarea.

Să aveți binecuvântarea mea și să fiți iubitori, în primul rând între voi ca și frați, mai apoi în familiile voastre, dar și cu rudele, cu toți vecinii și cu întreaga lume. Cât puteți, să faceți fapte bune și de la biserică să nu lipsiți. Iar pe cei care vă vor răul să-i iertați.

Faptele bune vor rămâne și aici pe pământ, dar le veți lua și în cer. Oricâți de mulți ani am trăi, vor fi toți ca ziua de ieri... De aceea, faceți fapte bune și pe ascuns. Nedreptăți și minciuni să nu existe, nici chiar împotriva dușmanului vostru. Biserica și bunul duhovnic să nu le lăsați! 

Toate acestea le veți citi voi toți și în fața copiilor voștri de fiecare dată când se va împlini un an de la moartea mea, după parastasul pe care-l veți face. Acest lucru va fi un alt fel de parastas în memoria mea.

Vă dau binecuvântarea mea, vă sărut, să îmbrățișez și vă urez să ne reîntâlnim cu bine în Rai!

Mama voastră și bunica voastră!”