S-a născut în data de 10 februarie 1930 în localitatea Stănița, județul Neamț, primind la botez numele de Ioan.

După ce a absolvit Liceul comercial din Roman, în 4 noiembrie 1949, a venit la Mănăstirea Sihăstria. A fost tuns în monahism la data de 14 aprilie 1953 și a fost hirotonit diacon la data de 15 aprilie 1953. Între 1949-1971 îndeplinește în Mănăstirea Sihăstria ascultările de casier, contabil, secretar și ghid al mănăstirii.

Între anii 1971-1990, când comuniştii făceau nenumărate schimbări şi presiuni asupra vieţii bisericeşti, părintele Ioanichie Bălan s-a mutat la Mănăstirea Bistrița, judeţul Neamţ. Cu acest prilej, între anii 1971-1975, el a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Bucureşti, pe care le-a terminat cu lucrarea intitulată „Chipuri de călugări îmbunătăţiţi din mănăstirile nemţene”.

În ziua de 2 februarie 1979, ierodiaconul Ioanichie Bălan a fost hirotonit preot de către vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Sucevei. Mai apoi, în anul 1984, a fost numit protosinghel, iar în anul 1992, arhimandrit. Abia în anul 1990 va reveni la Mănăstirea Sihăstria, unde și-a continuat activitatea misionară şi publicistică. 

A fost, totodată, și un istoric recunoscut al vieții monahale, impunându-se în cultura românească prin cărțile sale „Patericul Românesc”, „Patericul Mănăstirilor Nemțene”, „Vetre de sihăstrie românească”, „Viața Părintelui Cleopa”, „Părintele Paisie Duhovnicul” etc. De asemenea, tot el va publica și cele douăsprezece volume din colecția „Viețile Sfinților”, diortosite de el însuși, după vechea ediție a Sfântului Grigorie Dascălu. 

Începând cu anul 2000, problemele cu inima, hernia și reumatismul s-au accentuat de la an la an, astfel încât din anul 2002 părintele nu a mai putut să slujească și nici să mai predice. Au urmat ani în care boala se împletea cu urcușul duhovnicesc de taină al părintelui: din ce în ce mai multă rugăciune și mai stăruitoare, lipsită de grijile vieții și îndreptată numai spre cer. Ajunsese la o asemenea stare, că nu mai era nevoie să vorbească ceva, nu mai era nevoie să predice, simpla lui prezență spunea mai mult decat toate acestea. Nu s-a plans și nu a cârtit niciodată pentru durerile pe care le-a avut de dus.

Părintele Ioanichie Bălan a trecut cu pace la cele veşnice în data de 22 noiembrie 2007, în chilia sa din Mănăstirea Sihăstria, la vârsta de 77 de ani, fiind înmormântat în cimitirul mănăstirii. A rămas în memoria creștinilor ca unul dintre marii duhovnici ai Ortodoxiei românești, dar și unul dintre cei mai mari călugări-cărturari.