IPS Părinte Teofan: „Judecata va avea drept criteriu milostivirea şi iubirea faţă de alţii“

Arhiepiscopia Iaşilor

IPS Părinte Teofan: „Judecata va avea drept criteriu milostivirea şi iubirea faţă de alţii“

În Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi (a lăsatului sec de carne), Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a oficiat Sfânta Liturghie în Biserica „Pogorârea Sfântului Duh“ din localitatea Dumeni, Protopopiatul Dorohoi. Ultima Liturghie arhierească oficiată în Parohia Dumeni a fost în anul 1950.

Din soborul ce a slujit alături de IPS Mitropolit Teofan au făcut parte protos. Nicodim Petre, coordonator al Departamentului de misiune pentru tineret din Arhiepiscopia Iaşilor, pr. Stelian Ciurciun, protoiereul Protopopiatului Dorohoi, pr. paroh Marcel Ostafie. Slujba a debutat cu citirea rugăciunii arhiereşti de binecuvântare, iar răspunsurile liturgice au fost date de corul parohiei.

După Sfânta Evanghelie, în cuvântul de învăţătură, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a subliniat care va fi criteriul Judecăţii universale: „Judecata va avea drept criteriu milostivirea şi iubirea faţă de alţii. Aşa ne spune Evanghelia din această zi - că ne vom prezenta cu toţii la judecată şi vom fi întrebaţi dacă am avut milă de cel sărac, de cel flămând, de cel gol, de cel în închisoare. Şi spun Sfinţii Părinţi care au explicat acest cuvânt din Evanghelie că această milă la care noi suntem chemaţi se arată în mai multe feluri. În primul rând, milostivirea faţă de cel mai sărac este sensul cel mai uşor de înţeles şi cel mai la îndemână de pus în practică. Un al doilea înţeles de referă la grija de a nu-l răni sau jigni pe celălalt prin cuvinte nepotrivite, blesteme sau comportamente inadecvate. În al treilea rând, mila se arată prin faptul că fiecare, în locul nostru de muncă şi în ascultarea noastră, facem ceea ce se cuvine, arătând respect, corectitudine şi consideraţie faţă de semeni. Un alt înţeles este acela că omul trebuie să se îngrijească de sufletul său, care devine flămând dacă nu-i dăm rugăciune, însetat dacă nu-i dăm smerenie şi gol dacă nu-l umplem cu iubirea faţă de Dumnezeu şi de oameni“.

După otpustul Sfintei Liturghii, a urmat cuvântul de mulţumire al părintelui protopop Stelian Ciurciun, care a subliniat faptul că la Parohia „Pogorârea Sfântului Duh“ din Dumeni nu a mai fost săvârşită o slujbă arhierească din anul 1950, după care a rostit un scurt cuvânt şi părintele paroh Marcel Ostafie, care a spus că, în cei 30 de ani de preoţie, nu a avut niciodată la parohiile în care a slujit o Sfântă Liturghie oficiată de un arhiereu.

Materialele de construcţie ale bisericii din Dumeni, folosite pe front în Primul Război Mondial

Piatra de temelie a bisericii din Dumeni, închinată Pogorârii Duhului Sfânt, a fost pusă în anul 1911, însă din cauza vremurilor vitrege, construcţia propriu-zisă a continuat în anul 1938. Materialele strânse pentru noul sfânt locaş erau deteriorate, iar cărămida a fost folosită de soldaţi pe front. Fondurile au provenit de la enoriaşi şi de la Guvernământul Bucovina şi Cernăuţi. Lucrările au stagnat în Primul Război Mondial, iar suma de 350.000 lei monedă argint a fost depusă la Banca Populară Griviţa - Dorohoi. În timpul războiului, materialele s-au pierdut, varul a fost împărţit populaţiei, cimentul s-a pietrificat şi aruncat. Cărămida a fost luată de trupe şi s-au făcut sobe pentru armată, aşa că la terminarea războiului nu mai existau materiale pentru construcţie. Suma care fusese depusă la bancă a fost schimbată în bancnote de hârtie, care, prin conversiune, şi-au pierdut valoarea. Temelia bisericii a rămas uitată şi acoperită cu bălării. Preotul Ioan Gheorghiu, demoralizat, copleşit de vârstă, nu a mai reuşit reluarea construcţiei, care a rămas aşa până în 1936, când, după moartea lui, vine ca paroh preotul Eugen Lungu, care înviorează atmosfera de scepticism, determinând pe credincioşi să contribuie la zidirea bisericii. Scoate sumele rămase la Banca Griviţa, aduce meşteri, reface cuptoarele şi face cărămidă din nou, angajează meşteri zidari şi reîncepe zidirea bisericii. În 1938 este numit ca paroh pr. Xenofont Urzică. El reuşeşte prin contribuţia credincioşilor, chiar în timp de război, să înalţe locaşul de închinăciune. Între 1942-1944, sfântul locaş a fost pictat în tehnica fresco, în stil neobizantin de către pictorul Nicolae Pană din Bucureşti. Catapeteasma a fost realizată în anul 1945 la atelierele Institutului Biblic din Bucureşti. În 1950, biserica a fost sfinţită. Părintele Urzică păstoreşte parohia până în anul 1992, iar până în 2007 parohul de la Dumeni va fi pr. Dumitru Saucă. Din 2007, noul paroh al comunităţii din Dumeni este pr. Marcel Ostafie.

Citește despre: