În chinovie sau în viaţa de obşte călugării pun toate în comun şi fac toate în comun: slujbele de la biserică, masa, lucrul şi toate cele necesare vieţii comunităţii. Ei fac ascultare de stareţul care se îngrijeşte de toate problemele comunităţii monahale pe care o conduce.

Întemeitorul primei chinovii a fost Sfântul Pahomie cel Mare, care, alături de ucenicul său, Teodor, a fost primul care a reunit mai multe grupuri restrânse de monahi care urmau o formă de viaţă comună şi le-a organizat în comunităţi mai mari, potrivit unor reguli comune bine stabilite.

Alături de Sfântul Pahomie cel Mare, Sfântul Vasile cel Mare (330-379) este considerat unul din întemeietorii monahismului răsăritean de tip cenobitic. El a scris Regulile mari şi Regulile mici, lucrări ce stau la baza sistemului de organizare a vieţii monahale din Biserica Ortodoxă până în zilele noastre.

Prima chinovie din Sfântul Munte a fost Marea Lavră, întemeiată de Sfântul Athanasie Athonitul la anul 963.

Astăzi, 19 din cele 20 de mănăstiri athonite sunt chinovii, ca de altfel şi trei dintre schituri – Sfântul Andrei, Sfântul Ilie şi Prodromu.