Schiturile sunt aşezări monahale care se găsesc pe teritoriul unei mănăstiri, de care şi aparţin. Modul de vieţuire al acestora este fixat de mănăstirea de care aparţin. După modul de organizare, în Sfântul Munte există schituri idioritmice şi schituri cu viaţă de obşte.

În schiturile idioritmice colibele sunt grupate în jurul unui kiriakon. Stareţul schitului – dicheul – este ales pe un an. Toţi vieţuitorii schitului participă duminica la Sfânta Liturghie în kiriakon, iar în restul săptămânii săvârşesc rânduiala călugărească în paraclisele colibelor lor.

În schiturile chinoviale, stareţul este ales pe viaţă. Clădirile acestor schituri sunt dispuse în jurul bisericii centrale precum cele ale mănăstirilor.

În Sfântul Munte există 12 schituri: Schitul Sfânta Ana, Schitul Kavsokalivia, Schitul Românesc Prodromu ce aparţin de Marea Lavră, Schitul Sfântul Andrei şi Schitul Sfântul Dimitrie ale Mănăstirii Vatoped, Schitul Sfântul Ioan Botezătorul al Mănăstirii Iviron, Schitul Sfântul Pantelimon al Mănăstirii Cutlumuş, Schitul Sfântul Profet IIie ce aparţine Mănăstirii Pantocrator, Schitul Bunei Vestiri aparţinând Mănăstirii Xenofont, Noul Schit (Nea Skiti) şi Schitul Sfântul Dimitrie – Lacu ce ţin de Mănăstirea Sfântul Pavel şi Schitul Bogorodița al Mănăstirii Sfântul Pantelimon.