Chiar dacă nu am avut onoarea să vă cunosc personal, am auzit multe de la bieţii dumneavoastră consăteni despre cât de exemplară era viaţa familiei din care faceţi parte câtă vreme trăia tatăl dumneavoastră, şi ce duşmănie îngrozitoare vă desparte acum, încât mă văd nevoit să vă scriu, implorându-vă să vă veniţi în fire. Sunteţi fraţi! Încetaţi certurile, insultele şi acuzaţiile reciproce fără sfârşit! Nu daţi vrăjmaşului vostru această bucurie, căci el nu iubeşte nimic mai mult ca tulburarea păcii în familie.

Aduceţi-vă aminte că sunteţi ucenici ai lui Hristos, Care ne învaţă să-i iubim nu numai pe prietenii noştri, dar chiar şi pe duşmani, şi să-i iertăm pe cei care ne fac rău. „Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6, 15). Ce rezultat înfricoşător!

De aceea, vă rog fierbinte: încetaţi să vă atacaţi unul pe celălalt, aduceţi înţelegerea între voi şi îngrijiţi-vă să dobândiţi tezaurul de preţ care se numeşte pacea inimii. Apostolul vă strigă: „Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare să piară de la voi, împreună cu orice răutate. Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos” (Efeseni 4, 31-32).

(Sfântul Macarie de la Optina, Poveţe duhovniceşti, Editura Egumeniţa, pp. 120-121)