Catedrala Arhiepiscopală din Roman, ce poartă hramul Cuvioasei Parascheva, a fost ridicată în secolul al XVI-lea şi restaurată de mai multe ori, fără însă a se afecta prea mult formele arhitecturale originale. În prezent, biserica reţine atenţia numeroşilor vizitatori prin frumuseţea extraordinară a picturilor interioare.

Istoric

Pe locul bisericii de astăzi, ridicată în secolul al XVI-lea, a existat o alta cu acelaşi hram, pomenită, sub numele de Sfânta Vineri, într-un document din vremea lui Alexandru cel Bun din anul 1408. În 1415, Alexandru cel Bun a solicitat pictorilor Nichita şi Dobre să zugrăvească biserica din Târgul de Jos, cum era numit Romanul atunci. Iar în timpul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, cancelaria a emis documente referitoare la biserica Sfânta Paraschiva în 1458, 1465 şi 1488.

Voievodul Petru Rareş este cel care a început demersurile de ridicare a unei noi biserici pe locul ctitoriei lui Roman I. În acest demers s-a implicat episcopul Macarie al Romanului, căruia voievodul i-a încredinţat conducerea lucrărilor care au evoluat destul de încet, timp de 8 ani.

Domnitorul Alexandru Lăpuşneanu, va reîncepe lucrările cu un alt meşter sas din Bistriţa, Luca, ajutat de concetăţenii săi, Adrian, George şi Andrei. În anul 1548, fiul lui Petru Rareş, Iliaş, va încredinţa isprăvnicia lucrărilor unui boier pentru a da curs finalizării zidirii. Zidirea bisericii a fost încheiată în anul 1550 în timpul lui Ştefan, cel de-al doilea fiu al lui Petru Rareş.

Biserica nu a suferit reparaţii importante până în vremea episcopilor Ioanichie (1747-1769) şi Leon Gheucă (1769-1786) când s-a lucrat îndeosebi la turla, altarul şi naosul bisericii, fără a se afecta prea mult formele originare.

La începutul secolului al XIX-lea are loc o nouă intervenţie asupra arhitecturii, de data aceasta de tristă amintire. În ideea de a conferi amploare spaţiului interior, episcopul Gherasim înlătură pereţii dintre naos-pronaos și pronaos-pridvor. Cu această ocazie se repictează în ulei zona pereţilor de separaţie, străpunşi de arcade şi se fac unele intervenţii asupra picturii din turlă până la nivelul ultimului registru, şi în calotele pronaosului. Această pictură distonează calitativ faţă de întregul ansamblu.

Tot în secolul al XIX-lea se adaugă bisericii două construcţii anexe – veşmântarul făcut de locţiitorul de episcop Nectarie Hermeziu în 1856 şi pridvorul de pe latura de nord, ce precede intrarea în biserică.

Arhitectura şi pictura

Catedrala arhiepiscopală din Roman, înaltă şi zveltă, are un plan treflat, cu altarul poligonal la exterior şi semicircular în interior, iar absidele laterale circulare. La exterior, întreaga construcţie este ornamentată cu un brâu împletit şi două rânduri de ocniţe suprapuse, fiind sprijinită de contraforturi ce sporesc nota de echilibru şi eleganţă a faţadelor. Sistemul de boltire nu mai prezintă o structură unitară datorită modificărilor de la începutul secolului al XIX-lea care au afectat turla şi bolta altarului. Astăzi, turla mai păstrează tradiţionala boltă moldovenească sprijinită de arce piezişe, în schimb partea superioară a altarului prezintă forma puţin obişnuită a doi cilindri care se intersectează.

Pe lângă valoarea sa istorică şi arhitecturală, catedrala Arhiepiscopiei Romanului reţine atenţia numeroşilor săi vizitatori şi prin frumuseţea deosebită a zugrăvelilor interioare.

Pictura originară, executată după încheierea lucrărilor de construcţie a bisericii, nu se mai păstrează astăzi decât în pridvor şi pronaos. Aici se remarcă două icoane din şirul celor care înfăţişează credincioşilor nevoinţa pământeană şi minunile săvârşite de către Cuvioasa Parascheva, ambele pictate cam în aceeaşi manieră, fără precedent în iconografia ortodoxă românească. Aceste lucrări unicate pot fi admirate deasupra uşii de la intrare, în pridvor. Una dintre ele, care datează din 1550, o înfăţişează pe Cuvioasa Parascheva, cu Sfânta Cruce în mâna dreaptă, stând pe un tron precum o împărăteasă, iar deasupra creştetului doi îngeri îi aşază o coroană.

Restaurarea efectuată de episcopii Ioanichie şi Leon Gheucă a inclus o frescă executată în naos, altar şi turla bisericii. Iar din 1805 s-au adăugat noi picturi în zonele pereţilor interiori care au fost demolaţi şi s-au făcut unele intervenţii la zugrăvelile din turlă şi din calotele pronaosului. De atunci datează şi actualul iconostas al catedralei, executat de pictorul Eustaţie Altini la cererea episcopului Gherasim Clipa Barbovschi.

Întreaga pictură interioară a catedralei arhiepiscopale de la Roman a fost supusă unei ample acţiuni de restaurare în anii 1926-1927 sub conducerea pictorului Paul Molda, însă rezultatele acestei restaurări n-au fost pe deplin satisfăcătoare, semnalându-se zone întinse de pictură nouă în acelaşi ton de culoare cu vechea pictură şi o incorectă dozare a substanţelor chimice, care uneori a dus la ştergerea desenului. În schimb, restaurarea efectuată în anii 1980-1983 de către Viorel Grimalschi şi Casian Labin pe baza proiectului semnat de pictorul Şerban Angelescu şi cu binecuvântarea Episcopului Eftimie al Romanului şi Huşilor, s-a încheiat cu excelente rezultate. Atunci s-au realizat ample lucrări de restaurare a întregului complex. Biserica a căpătat o faţă nouă, s-a restaurat pictura şi a fost pusă în valoare Casa Veniamin Costache, situată pe latura dinspre miazăzi.

Alături de catedrală, ansamblu monahal mai cuprinde: un paraclis, chilii şi clădiri pentru administraţia eparhială, turnul clopotniţă şi Palatul Arhiepiscopal construit în anul 1870.

Turnul-clopotniță are o istorie foarte bogată şi a fost construit în două etape în sec al XVIII-lea şi al XIX-lea. Acesta are cinci nivele: primele două adăpostesc arhiva eparhiei, iar următoarele trei adăpostesc una dintre cele mai bogate biblioteci documentare (aproximativ 20 000 de volume).

(Foto) Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Parascheva” din Roman