Datoria părinţilor este să facă tot posibilul să le dezvolte copiilor gustul pentru o bucurie desăvârşită, ca ea să nu se învenineze şi să se stingă cu plăcerile lumeşti necurate şi tulbure. Aceste două feluri de bucurii se opun căci, cum spune Mântuitorul: „nu putem sluji la doi domni” (Matei 6, 24). Fie ca bucuria tihnită şi curată a copilăriei fericite să dăinuie asupra copiilor noştri, chiar din leagăn. Fie ca dragostea, mângâierea şi tandreţea să le încălzească neîncetat inimile; fie ca pacea şi armonia dintre părinţi să domine în familie, pentru a nu fi întunecată copilăria senină.

Când copilul va creste, numai amintirea copilăriei sale fericite, plină de dragoste si de bucurie duhovnicească va fi zălogul apropierii pe mai departe de Dumnezeu și al îndepărtării cu succes de ispitele pe care le va întâlni negreșit, pe parcursul vieții.

(Nikolai Evgrafovich Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, p. 126)