În copilărie, auzeam foarte des proverbul „Cine nu are bătrâni, să-și cumpere”. La momentul respectiv, nu am înțeles sensul acestui proverb la adevărata lui valoare. Acum, după mulți ani, îmi dau seama de complexitatea și frumusețea lui, pentru că se referă la dragostea celor vârstnici, care sunt gata oricând să le transmită tinerilor din experiențele lor de viață și din înțelepciunea acumulată.

Televiziunea și internetul ne-au invadat intimitatea prin tot felul de emisiuni ori filme de duzină, astfel încât generația tânără nu mai are clar în minte care ar trebui să fie adevăratele valori și modele demne de urmat. Mulți își iau ca reper vedetele la modă, în loc să se ghideze după pilda vieții celor care au trăit frumos. Ce bine ar fi să vorbim mai des cu cei trecuți prin viață, de la care avem atâtea de învățat! Contează atât de mult să ai o persoană apropiată și dragă, care să te asculte și să te îndrume! 

Bunicii sunt cei care au grijă de nepoții lor încă de când sunt mici, care nu se supără și care-i iubesc necondiționat, indiferent de câte năzbâtii au făcut. E de admirat bunăvoința cu care sunt alături de copii și nepoți, în ciuda greutăților și neputințelor inerente vârstei. Văd zilnic bunici care așteaptă răbdători ieșirea nepoților de la școală și pe drumul spre casă îi întreabă cum a fost la școală și ce au învățat. Adesea, cei mici povestesc bucuroși peripețiile lor din ziua respectivă. La asemenea discuții am asistat, fără să vreau, de nenumărate ori și mereu mi-a plăcut calmul cu care îi explica nepotului unde a greșit sau bucuria pe care o afișa când afla despre vreo realizare cât de mică.

Într-o zi, însă, am fost foarte neplăcut surprinsă când am asistat la o scenă între o bunică și nepotul ei, care nu părea să aibă mai mult de opt ani. Acesta făcuse o prostioară, iar bunica îl certa. Vizibil deranjat de reproșurile care i se aduceau, s-a întors către bunică și i-a vorbit urât, ba mai mult decât atât, i-a aplicat și o lovitură la picior. Gestul copilului a luat-o pe nepregătite și s-a încovoiat de durere, iar atunci nepotul i-a tras bunicii și un pumn în obraz. Trebuie să recunosc că eu, personal, am fost șocată de această reacție a nepotului. Nervoasă, bunica a scos telefonul din geantă și l-a amenințat că îl va suna pe tatăl lui. Mai departe nu știu ce s-a mai întâmplat, pentru că toată scena s-a petrecut într-o stație de autobuz și exact atunci cei doi au urcat în autobuzul care îi ducea acasă.

Nu pot uita comportamentul acelui copil care s-a purtat atât de urât cu propria lui bunică. Scena petrecută în fața mea era departe de ceea ce văzusem cu alte ocazii, când bunicii și nepoții vorbeau, râdeau și povesteau ce au făcut în ziua respectivă. Nu pot înțelege comportamentul acelui copil. Singura explicație pe care o găsesc e că nu i s-a reproșat niciodată nimic și că, cel mai probabil, părinții îi satisfăceau orice dorință, iar el nu suporta niciun fel de refuz sau observație din partea nimănui.

De aceea, este important să-i învățăm pe copii să-i respecte pe cei în vârstă, să-și recunoască greșelile, să-și ceară scuze și să încerce să se îndrepte. Sunt principii de bază, indispensabile unei societăți civilizate. Ca bunici, dar mai ales ca părinți, trebuie să avem „o măsură în toate”, să nu permitem copilului să încalce regulile de bun simț și omenie.