Ea a urmat povața Sfântului Paisie Velicikovski de a primi această misiune de îndrumare a vieții de obște. De altfel, într-o scrisoare din 24 aprilie 1789, acesta o îndemna:

Să lepezi toată scârba și mâhniciunea din sufletul sfinției tale și cu toată osârdia și bucuria să săvârșești lucrul ce ți s-a încredințat de la Dumnezeu, știind că toate necazurile și ispitele lumii acesteia sunt vremelnice și trecătoare, iar plata și bucuria ce să pricinuiește din ele este veșnică și netrecătoare. Și să nu-ți pară că îți urmează oarecare turburare și risipire a liniștii ce ai avut acolo, ți s-ar pricinui vreo pagubă sau vreo scădere din fapta bună, aflându-te în mijlocul surorilor și slujind mântuirii lor. Nu, nicidecum să nu socotești una ca aceasta, că nu ți se pricinuiește pagubă, ci încă mai tare și mai multă plată și mai strălucită cunună, că precum dragostea este mai tare decât toate faptele cele bune, așa și lucrul acesta ce ți s-au încredințat, fiindcă este lucrul dragostei, mai mare este decât toate celelalte lucruri bune.

(Pr. dr. prof. Bogdan Racu, Sfintele Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta (Safta) Brâncoveanu de la Mănăstirea Văratec, Editura Doxologia, 2026, pp. 74-75)