Întru necaz m-ai scos la loc larg, nu a zis făcut-ai să treacă necazul, nici mi-ai ridicat ispitele, ci le-ai lăsat să stea, dar m-ai scos pe mine la lărgime. Se arată aici înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu, nu numai când ne izbăveşte de necazuri, ci când ne dă şi uşurinţă în a le răbda, atunci când ele persistă. Aceasta arată şi puterea lui Dumnezeu şi îi face şi pe cei căzuţi în necazuri mai înţelepţi, când Dumnezeu pe de o parte dă o lărgime prin care se mângâie sufletul întristat, iar pe de altă parte, necazul, fără să se dezlege, ţine din scurt sufletul leneş şi îl slobozeşte din toată împuţinarea care vine din trândăvie.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 31)