Aşadar, o singură cale să ne fie comună: poruncile lui Hristos, care ne duc la Cer şi la Dumnezeu. Căci deşi Cuvântul Scripturii ne înfăţişează căi diferite, dar negreşit se zice că această cale se scindează în mai multe nu după firea Aceluia, ci după puterea şi scopul fiecăruia. Fiindcă începând de la lucruri şi fapte multe şi diferite, aşa cum fiecare pleacă din locuri şi cetăţi multe şi diferite, ne grăbim să ajungem la un singur sălaş: Împărăţia Cerurilor.

Iar prin faptele şi căile bărbaţilor după Dumnezeu trebuie să înţelegem că sunt virtuţile duhovniceşti, întru care cei ce au început să umble trebuie să alerge spre un singur scop, şi anume ca, pornind din ţinuturi şi locuri diferite, să ajungă, precum s-a zis, împreună la o singură cetate: Împărăţia Cerurilor, şi să se învrednicească să împărățească împreună cu Hristos, devenind supuşi ai unui singur Împărat: Dumnezeu şi Tatăl.

(Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze. Scrieri II, Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 22)