Prin luptă și răbdare, prin acestea două va via în noi rugăciunea fierbinte. Se cere timp și osteneală multă, însă să nu ne împuținăm sufletește, să nu ne obosim, să nu ne îngreunăm! Osteneala noastră, dacă este sistematică și stăruitoare, mai devreme sau mai târziu va fi oricum încununată de succes. Va primi coroană nu datorită nouă, ci datorită milei nemărginite a lui Dumnezeu.

Limba noastră este bine să se obișnuiască cu rugăciunea lui Iisus: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluește-mă!” sau cu oricare altă rugăciune scurtă, cu mintea adunată în inimă. Luptați-vă ca să provocați în inima voastră, ca să spun așa, o mică rană! Truda voastră susținută o va crea pe aceasta în scurt timp. Atunci Domnul o va răsplăti cu rugăciunea Lui harismatică.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Călăuzire către viața duhovniceacă, Editura Egumenița, Atena, 2004, p. 52)