„Veniți de luați lumină”
Nu lumina lumânărilor este cea pe care o vestim noi. Nu la lumina lumânărilor se limitează lumina de Paști. Iisus Hristos este lumina lumii care a biruit întunericul. Ultimul dușman, moartea trupească și sufletească a fost învinsă. Adevărul a biruit minciuna și viclenia. Iubirea a topit răutatea, ura, răzbunarea.
Trăim marea bucurie a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Lumina și mila lui Dumnezeu se revarsă asupra lumii. Întreaga natură ia parte la marea sărbătoare. Întunericul a fost risipit. Moartea a fost învinsă. Lumina a țâșnit din mormânt... „Veniți de luați lumină”.
Veniți ca să-L primiți pe Hristos, veniți să luați lumină din Lumina Lui, veniți ca să luați adevăr, înțelepciune, iubire din Adevărul, Înțelepciunea, Iubirea adusă de El în lume. Nu lumina lumânărilor este cea pe care o vestim noi. Nu la lumina lumânărilor se limitează lumina de Paști. Iisus Hristos este lumina lumii care a biruit întunericul. Ultimul dușman, moartea trupească și sufletească a fost învinsă. Adevărul a biruit minciuna și viclenia. Iubirea a topit răutatea, ura, răzbunarea. Acesta este marele eveniment al zilei de astăzi și credința vieții noastre. Noi, cei ce viețuim în întuneric am primit, prin Învierea Domnului „arvuna” Învierii noastre și a vieții veșnice.
Astăzi începem viață nouă în Hristos. Ne-am străduit de-a lungul Postului, ne-am luptat cu patimi, cu ispite, ne-am curățit sufletul în taina sfintei spovedanii și am primit Trupul și Sângele Domnului; ne-am coborât cu El în mormânt, pentru a cunoaște bucuria înnoirii noastre prin Învierea Lui. El este Începătorul Învierii noastre. El a eliberat sufletele noastre din locuința morților și a deschis Raiul pentru toți. Sfântul Apostol Pavel spune: Dacă nu este credință în Înviere, atunci zadarnică este credința mea și viața mea, am putea adăuga, zadarnice sunt și cultura și tehnica și știința. Toate nu ar fi decât o alergare după vânt. Aceasta ar fi și viața noastră dacă am decapita credința în Înviere. Când voi pune mâinile pe piept, când mă voi desface în pământul din care am fost alcătuit, știu că sufletul merge mai departe și că va veni vremea – știută numai de Domnul – când El se va uni din nou cu trupul meu transfigurat. Noi nu mai murim ca niște osândiți pe vecie ci, în așteptarea Învierii de obște.
(Preotul Boris Răduleanu, Semnificația Duminicilor din Postul Mare, vol. II, Editura Bonifaciu, București, 1996, pp. 232-233)
Maica Domnului – smerenia care a încăput dumnezeirea
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro