Nu vă întristați, nu lăsați să vă tulbure patimile, cu toate războaiele care vin asupra voastră. Desfaceți pânzele sufletului și plutiți pe noianul vieții cu îndrăzneală, călăuziți de rugăciunile părintelui nostru.

Scoateți afară apa înecătoare de suflet prin mărturisire și lacrimi, apa care pătrunde prin găurile mici ale simțurilor, prin văz pătimaș și chiar nepătimaș, prin auzul desfrânat, prin mirosul trupului uns cu mir, prin gustul îndulcit, prin pipăitul într-adins, întâmplător și neluat în seamă, apucarea sau atingerea trupului tău sau al altuia. Iar de te va mâna vreun vânt pătimaș către întinăciune, strânge pânzele, lucru care se cheamă smerenia cea adevărată. De asemenea, când se subțiază una din funiile corăbiei sufletești, lucru care înseamnă răbdare, întărește-o îndată cu stăpânirea minții. 

(Sfântul Teodor Studitul, Cuvântări duhovnicești, Editura Episcopia Alba Iulia, Alba Iulia, 1994, p. 65)