Înaintea răsăritului de soare este întuneric şi noapte; pe măsură ce soarele se înalţă, întunericul se risipeşte şi lumina străluceşte tot mai puternic. Aşa şi înaintea venirii lui Hristos, Soarele dreptăţii, întunericul acoperea întreaga făptură şi noaptea era adâncă. Dar, îndată ce acest Soare a început să strălucească şi razele-i prea calde le-a trimis peste tot pământul, o prea caldă şi prea dulce zi au strălucit în sufletele noastre. Astfel s-a împlinit cuvântul prorocesc: „Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit" (vezi Is. 9: 1; Matei 4: 16). „Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă; ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte" (Rom. 13:12-14). Să facem şi noi după învăţătura Apostolului şi vom fim fiii luminii şi ai zilei.

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, p. 6)