Dacă conştiinţa din om nu s-a pierdut, ea nu îi va da pace până când el nu va spune la spovedanie totul în amănunt. Numai că nu trebuie să spună amănuntele care sunt de prisos, care nu lămuresc esenţa lucrurilor, ci doar să le schiţeze. O asemenea descriere a păcatului, care nu este străină de desfătarea cu amintirea păcatului, mai ales când e vorba de desfrânare, Sfinţii Părinţi nu sfătuiesc să o admitem, pentru ca inima, care încă mai iubeşte păcatul, să nu tărăgăneze, nici să se desfete cu păcatul.

(Sfântul Nicon de la Optina, Ne vorbesc stareții de la Optina, Editura Egumenița, Galați, p. 73)