Omul crede în prietenul său, el nu va putea crede într-un vrăjmaș. Niciun muritor n-a avut și n-ar fi putut să aibă, chiar în persoana propriului său tată sau a propriei sale mame, un prieten atât de mare, atât de adevărat și atât de credincios ca pe Domnul nostru Iisus Hristos. Și oare nu-L vom ascul­ta noi pe un prieten atât de mare atunci când el ne povățuiește sau ne poruncește să facem ceva? Căci El a spus: „Adevărat, adevărat zic vouă: dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică; și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Căci Trupul Meu este adevărată mâncare și sângele Meu, adevărată băutură. Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el” (Ioan 6, 53-56).

O, surorilor, să spunem în rugăciunile noastre: „Noi ascultăm de Sfântul Tău cuvânt, o, Doamne și Mântuitorule, noi îl ascultăm și-l împlinim. Noi primim Împărtășania, ne cuminecăm cu Trupul și Sângele Tău, chiar dacă suntem nevrednici, iartă-ne, de dragul mântuirii sufletelor noastre. Noi nu cunoaștem, nu putem cunoaște, taina Sfintei Împăr­tășanii, taina unirii cu Tine, o, Dătătorule de Viață, dar după împărtășanie ne simțim mai luminoși, mai senini, mai plini de bucurie, mai tari și mai plini de viață. Ce altceva ne mai trebuie? Simțământul e mai puternic decât cunoașterea. Inima e mai simțitoare decât mintea. Dragostea e mai mare decât rațiunea”. (Sfântul Nicolae Velimirovici)

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Sfântul Justin Popovici, Lupta pentru credință și alte scrieri, traducere de prof. Paul Bălan, Editura Rotonda, Pitești, 2011, pp. 32-33)