Mulţi oameni dintre creştini nu cred că în afara timpului există veşnicia netrecătoare şi că în afara acestei lumi văzute și trecătoare este și una nevăzută, netrecătoare şi nesfârşită; nici prin cap nu le trece că viaţa de aici le-a fost dată spre împlinirea celor mai înalte trebuinţe ale omului – a trebuinţelor duhovniceşti, spre pregătirea pentru veşnicie, spre lupta cu răul şi spre biruinţa asupra lui, spre creşterea înlăuntrul lor a toată virtutea şi spre întărirea unirii cu Dumnezeu, spre biruinţa asupra stricăciunii păcătoase, spre dobândirea cununii celei nestricăcioase prin dragoste şi credincioşie faţă de Făcătorul Cel Drept şi Atotbun, prin împlinirea poruncilor Lui. Ce jalnic pier necredincioşii şi „liber-cugetătorii” cei fără minte! Să-şi bage minţile în cap până ce încă este timp pentru băgat minţile în cap! Avem nevoie să lucrăm... până ce este ziuă; vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze (Ioan 9, 4). Cercetează-te şi întreabă-te dacă ai iubit dreptatea şi dacă ai urât din tot sufletul fărădelegea ca pe un lucru urât, lipsit de noimă, potrivnic lui Dumnezeu şi pierzător.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, p. 64)