Cel ce pășește către starea de liniște fără să se abată, primește din belșug harisme duhovnicești.

Sfinții Părinți care dobândiseră starea de liniște și erau adumbriți de harul dumnezeiesc trăiau mulți ani.

Când omul ajunge la starea de liniște, poate atunci să transmită și altora lumina care luminează gândul lui. Mai înainte, însă, trebuie să repete vorbele prorociței Ana: „Din gura voastră să nu iasă cuvinte-răsunet” (I Regi 2, 3).

Această pace a fost lăsată de Domnul nostru Iisus Hristos ca o comoară neprețuită ucenicilor Săi înainte de dumnezeieștile Lui Patimi: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă” (Ioan 14, 27). Despre pacea aceasta spune și Apostolul: „Și pacea lui Dumnezeu, care covârșește orice minte, să păstreze inimile voastre și cugetele voastre, întru Hristos Iisus” (Filipeni 4, 7). „Căutați pacea cu toți și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12, 14).

Așadar, de aceea trebuie să năzuim cu fiecare gând, dorință și faptă să dobândim pacea lui Dumnezeu și să strigăm mereu împreună cu Biserica: „Doamne, Dumnezeul nostru, pacea Ta dă-ne-o nouă” (Isaia 26, 12).

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, 2005, p. 326)