Însă tu ia aminte de unde are norodul înțelepciune! Căci el (poporul), văzând pe Lazăr înviat din morți, nu a ascuns minunea, ci a arătat-o tuturor, mărturisind și propovăduind adevărul. Și iarăși, auzind de mărturisire, (poporul) nu a rămas acasă din lenevire, ci în același ceas a alergat către Iisus, ca și pe Lazăr să-l vadă, dar și să îmbrățișeze pe Însuși Iisus, și cu inimă curată să-L laude și să-L cinstească pe El ca pe un Binefăcător al tuturor.

Deci, să fim și noi, preaiubiților, asemenea lor: să nu ascundem minunile lui Dumnezeu, ci să vestim despre ele tuturor! Nu cu lenevie să grăim despre ele, căci singuri ne vom osândi, ci să îndrăznim pe cale, necruțând truda, aducând în dar pe Binefăcătorul tuturor, să mergem în întâmpinarea Lui, pășind fără tăgadă. Acestea aducem noi în dar lui Iisus Hristos, acestea facem noi Lui, privind nu la pământ, ci năzuind către înălțimile cerului. 

Acolo să ne îndreptăm toată mintea noastră. Cetatea noastră este în Ceruri (Filipeni 3, 20). Și iarăși: „Cugetați cele de Sus!” (Coloseni 3, 2). Ce ne poruncește nouă aceasta? Pavel, marele propovăduitor al Adevărului, a grăit: „Lui să ne supunem și noi, și nu ne vom împiedica de nimic pământesc, ci vom merge cu toții la Cer”.

(Sfântul Iov de la Poceaev, Viața. Cuvinte de învățătură. Acatistul, Editura Cartea Ortodoxă & Sophia, București, 2008, p. 27)