Iar dacă ne-ar aduce aminte (vrăjmașii) de părinţii trupeşti, să zicem către dânşii: „Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele” (Psalmul 38, 10); şi iarăşi: „Împreună cu nebunul şi cu cel fără de minte vor pieri şi vor lăsa străinilor bogăţia lor” (Psalmul 48, 10), ca la mine să rămână vinovăţiile, iar la altul averile. Nu-mi este de folos aceasta, că este mare răutate. Pentru aceea, nici nu ne-am învăţat „a strânge comori pe pământ, unde molia şi rugina le pierde şi furii le sapă şi le fură” (Matei 6, 19), ci „unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta” (Matei 6, 21). Însă bine este cuvântat Dumnezeu, Care ne-a dat nouă tărie împotriva nevăzuţilor vrăjmaşi. Lui I se cuvine slava, în vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 106)