Cei ce s-au hotărât cu adevărat să slujească Domnului Dumnezeu sunt datori a se îndeletnici cu aducerea-aminte de Dumnezeu şi cu rugăciunea neîncetată către Iisus Hristos, zicând cu mintea lor: Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul. Iar în ceasurile de după masă această rugăciune se poate spune aşa: Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu miluieşte-mă pe mine, păcătosul, ori putem alerga de-a dreptul la Născătoarea de Dumnezeu, rugându-ne: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi! Ori se poate spune arhangheliceasca heretisire: Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te! Prin această îndeletnicire, prin păzirea de împrăştiere şi prin păstrarea păcii conştiinţei, ne putem apropia de Dumnezeu şi ne putem uni cu El: pentru că, după spusele Sfântului Isaac Sirul, fără rugăciunea neîncetată nu ne putem apropia de Dumnezeu.

(Sfântul Serafim de Sarov, Rânduieli de viață creștină, Editura Sophia, București, 2007, p. 16)